În ultimii ani se pune din ce în ce mai mult accent pe dezvoltarea personală, deşi ea se manifestă de când lumea. Mai multe cărţi, mai multe audiobook-uri, mai multe cursuri, mai multe şedinşe de terapie, mai multe bloguri, toate despre acest domeniu. Rugăciunea, meditaţia, dansul, arta, ele constituie o formă de dezvoltare personală. Ideea era de a ajunge la un nivel spiritual cât mai înalt, de a găsi pacea interioară şi de a dobândi înţelepciunea. Regăsim acest concept în Antichitate, în Evul Mediu, în Renaştere până în zilele noastre. Cărţi despre comportamentele regilor ce trebuiau să fie imitate au tot fost scrise. La fel cum, astazi, găsim comportamente pe care dacă le-am adopta ne-ar ajuta.
Interesant e faptul că statisticile din America arată că 80% din cumpărătorii de cărţi motivaţionale sunt aceiaşi cititori. Ce înseamnă asta? Unii sunt de părere că aceşti cumpărători nu citesc mai mult de primele 20 de pagini.
Oricum ar fi, investiţia de 11 de miliarde de dolari a creat o industrie al cărei scop este să ne spună cum să ne trăim vieţile. Aproximativ 24 de milioane de americani cumpără cărţile şi audiobook-urile respective, asta reprezentând o cifră mai mare decât populaţia României.
La noi, în schimb, cifrele nu sunt atât de uimitoare. Cărţile motivaţionale cel mai bine vândute anul trecut, la târgul de carte Gaudeamus, au fost “Inteligenţa emoţională” şi “Exerciţii de meditaţie pentru depăşirea depresiei. Eliberarea de nefericirea cronică”.
Să nu uităm că pe lângă cărţi şi audiobook-uri si seminariile, workshop-urile şi şedintele speciale fac parte tot din această industrie. În America există peste 13.000 de instructori, iar la noi aproximativ 2.000 de persoane au absolvit cursuri de formatori în domeniu, dar numai o mică parte lucrează în domeniu.
În cele din urmă, ce ne spune dezvoltarea personală de la noi din ţară faţă de cea din America? A devenit, oare, doar un produs de marketing? Cât suntem dispuşi să plătim pentru asta?
