Un indian american era împreuna cu prietenul său, în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Mașini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale orașului parcă te asurzeau. Dintr-o dată, indianul a spus:
– Am auzit un greiere.
– N-ai cum să auzi un greiere, în tot vacarmul ăsta!, i-a spus prietenul lui.
– Sunt sigur, am auzit un greiere!, a insistat indianul.
– Asta-i o nebunie!, a răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenție, un moment, după care a trecut strada spre o zona unde se aflau câțiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri și a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculți cu ele.
– Dar nu se poate!, a continuat prietenul. Eu n-aș putea auzi un greiere, în acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ți arăt.
A băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede, pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului, au remarcat că toți oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul, verificând dacă nu cumva banii căzuti erau ai lor.
– Înțelegi ce am vrut să spun?, a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ce este urât și rău, se formează ascultând zi de zi gâlceava, crimele, tragediile, astfel devenim neputincioși, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre), fără să ne dăm seama DE UNDE, CÂND ȘI CUM ni se trage.
Între timp, greierii cântă, frunzele foșnesc, apele curg și noi nu le auzim.
Viața este frumoasă și merită trăită!
Hrănește-ți sufletul, ascultând tot ce îți aduce bucurie, nu ce te rănește!
Dumnezeu ne-a dat sufletul să îl hrănim, să îl curățăm, să avem grijă de el.
