Dispariţia “inamicului comunist’ după 1989 a reprezentat un adevărat dezastru pentru poziţiile S.U.A. În Europa şi în lume. Sistemul “bipolar” a fost spulberat, iar Omenirea pare a fi intrat într-o epocă a haosului. Occidentul, ca front comun de luptă împotriva “pericolului roşu”, s-a prăbuşit, iar S.U.A. depun eforturi disperate pentru menţinerea în viaţă a N.A.T.O., o alianţă militară ce se debilitează pe an ce trece. In locul “pericolului comunist”, care s-a evaporat, C.I.A. a formulat noi “pericole”, cum ar fi: pericolul rusesc, pericolul german, pericolul galben, radicalismul islamic etc. În realitate, cel mai mare pericol este neo-imperialismul S.U.A…
După dezmembrarea U.R.S.S., cercurile politice americane au depus imense eforturi ca acest proces să continue cu dezmembrarea şi a Federaţiei Ruse. C.I.A. a contribuit la aprinderea focarelor de război în Cecenia, Georgia’ şi în Asia Centrală.
Când toate acestea au eşuat, s-a ivit o ocazie de aur în Balcani, provocată de procesul de dezmembrare a Iugoslaviei. Balcanii au dçvenit “zona moale” a Europei, unde poţ fi subminate atât interesele Rusiei, cât şi procesul de extindere spre est a Uniunii Europene.
C.I.A. a jucat un rol decisiv în a determina guvernul S.U.A. să recunoască prematur independenţa fostelor republici federale Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina şi Macedonia, transformând un război civil într-un conflict între state, iar din 1995, într-un conflict internaţional, prin implicarea.N.A.T.O.
UItima”operă” a C.I.A. o constituie declanşarea intervenţiei militare a S.U.A. şi N.A.T.O. impotriva Iugoslaviei mici (Serbia şi Muntenegru), din primăvara anului 1999, sub genericul “Forţa Aliată”.
După cum relatează revista germană “Der Spiegel” din 5 august 2001, criza din Kosovo, şi în general din spaţiul balcanic, unde S.U.A, practică un joc duplicitar, a fost instrumentată pas cu pas de către C.I.A.
Armata de Eliberare din Kosovo a fost organizată, înarmată şi instruită în tabere speciale din Albania de către agenţi ai C.I.A. Propaganda orchestrată de către C.I.A. a demonizat regimul politic de la Belgrad, în frunte cu Slobodan Miloşevici, acuzându-1 de “genocid”, când, de fapt, acesta nu făcea altceva decât să-şi apere integritatea teritorială împotriva unei subversiuni externe.
Agresiunea aeriană a S.U.A. şi N.A.T.O. Împotriva Iugoslaviei a fost declanşată la 24 martie 1999, cu încălcarea flagrantă a Cartei O.N.U. şi a prerogativelor Consiliului de Securitate, a prevederilor Tratatului de la Washington din 4 aprilie 1949, care stă la baza existenţei N.A.T.O., a Actului Final de la Helsinki din 1975, a Tratatului privind reducerea Forţelor Convenţionale în Europa din noiembrie 1990, fapt ce a condus la subminarea întregii ordini politice mondiale.
Scopurile urmărite de către S.U.A. În războiul pentru Kosovo:
•Realizarea unei prezenţe militare într-o zonă a Europei, unde se încrucişează o seamă de direcţii strategice care leagă acest continent de uriaşele resurse de petrol din zona Mării Caspice (estimate la 13 miliarde tone), cu Orientul Mijlociu, precum şi cu Nordul Africii, în perspectiva scoaterii trupelor americane din Germania;
•Menţiherea unei stări perpetue de tensiuni şi conflict în Peninsula Balcanică, pentru a interzice Uniunii Europene construirea marilor magistrale energetice care să lege zona economică a Mării Caspice de Europa Occidentală, astfel încât marile companii petrolifere americane să poată impune orientarea acestora spre Marea Arabiei, din nordul Oceanului Indian sau prin Turcia, spre Golful Iskenderun, din partea de nord-est a Mării Mediterane;
•Subminarea formării unui spaţiu economic balcanic şi a cooperării economice a zonei Mării Negre, unde Rusia are interese;
•Blocarea procesului de integrare a Europei potrivit prevederilor Tratatului de la Amsterdam, din anul 1997 şi, mai ales, stânjenirea prin orice mijloace a extinderii spre est a Uniunii Europene, care ar deveni mult prea puternică în raport cu S.U.A;
•subminarea monedei unice europene EURO, care loveşte în interesele S.U.A., nu numai în Europa, ci în întreaga lume;
•revigorarea industriei de război a S.U.A., care, timp de 50 ani, a fost şi încă mai este locomotiva economiei americane.
•ameliorarea relaţiilor S.U.A. cu lumea islamică, în concordanţă cu obiectivul strategic al S.U.A. pentru secolul XXI de a pătrunde în statele islamice din sudul fostei U.R.S.S., Azerbaidjan (ţară în care S.U.A. doreşte să instaleze baze militare), Kazahstan, Uzbekistan, Kârkâzstan şi Turkmenistan, unde există uriaşe rezerVe de petrol, gaze, aur, uraniu şi alte resurse naturale de valoare, înainte ca Rusia să-şi refacă forţele;
•remilitarizarea relaţiilor dintre Europa Occidentală şi Rusia, pentru revenirea, sub noi forme, la epoca Războiului Rece, care a fost atât de benefică pentru S.U.A.;
•menţinerea cu orice preţ a N.A.T.O., ca unică organizaţie prin care S.U.A. Îşi mai poate exercita influenţa politică şi promova interesele economice în spaţiul Europei Occidentale şi Centrale.
•punerea în aplicare a unor demonstraţii de forţă, ca formă de avertisment adresat întregului spaţiu al fostei lumi comuniste, de la Elba până la Kamciatka, precum şi Lumii a Treia, mai ales acolo unde se manifestă puternice mişcări anti-americane (fimdamentalismul islamic, mişcarea anti-globalizare şi anticapitalistă etc.).
In cele 78 zile de război, aviaţia S.U.A. a aruncat asupra Serbiei peste 24.000 de bombe şi rachete de croazieră. Economia Serbiei a fost dată înapoi cu o generaţie, iar refacerea în totalitate a acesteia ar necesita minimum 200 miliarde de dolari.
Prin distrugerea economiei Serbiei şi nu a armatei acesteia, cu care aviaţia S.U.A. şi N.A.T.O. nici nu s-a prea întâlnit, agresorii au comis grave crime împotriva umanităţii. În loc să fie judecaţi cei care au declanşat agresiunea împotriva Serbiei, ţară care nu a lovit în S.U.A. nici măcar cu un bulgăre de zăpadă, este judecat fostul preşedinte Slobodan Miloşevici, care şi-a apărat ţara. Distrugerea podurilor de peste Dunăre a provocat numai României pagube de un miliard de dolari pe an. Războiul a produs imense efecte ecologice, inclusiv infectarea zonei cu materiale radioactive. În aceste condiţii, conducerea politică a Românei s-a pronunţat solidară cu agresorul, nu eu victima. S-ar putea să plătim scump, într-o zi, acest păcat.
Printr-o mare contribuţie a C.I.A., Bosnia-Herţegovina, Kosovo şi Macedonia au fost transformate în protectorate militare ale S.U.A. şi N.A.T.O. În anul 2001, s-a mers până acolo încât şi minuscula Macedonie a fost divizată. Albania a devenit instrumentul politic şi diversionist prin care C.I.A. destabilizează, nu numai Peninsula Balcanică, ci întreaga Europă.
Oameni din mediile politice şi academice de înaltă factură din S.U.A., cum sunt Galen Carpenter, Christopher Layne, James George Jatras, -Doug Bandow, Stanley Kober, John J.Mearsheimer, Jonathan G.Clark, într-un amplu studiu colectiv “N.A.T.O.’s Empty Victory”, apărut la Editura Cato din Washington, în anul 2000 şi reeditat în anul 2001, consideră corectă strategia politică şi militara adoptată de Serbia care, din punct de vedere politic, a câştigat acest război/ obligând S.U.A. să modifice prevederile acordului de la Rambouillet şi să semneze, Acordul Militar Tehnic de la Kumanovo, prin care se recunoaşte apartenenţa provinciei Kosovo la Serbia.
http://deveghepatriei.wordpress.com/
