Felul în care le cerem iertare celor față de care am greșit are o importanță mai mare decât, probabil, îşi închipuie mulți dintre noi. Scuzele sincere pe care le oferim reprezintă mai mult decât o recunoaștere a greșelii, iar modul în care le oferim joacă un rol crucial pentru viitorul relației cu persoana pe care am rănit-o prin vorbele, acțiunile și purtarea noastră.
Ceilalți au mare nevoie de scuzele noastre pentru că acestea le confirmă faptul că am înțeles că prin acțiunile noastre le-am provocat suferință și supărare, explică dr. psihoterapeut Andrea Brandt, într-un articol pentru Psychology Today. Dincolo de cuvinte însă, acțiunea de a cere iertare implică un mare grad de sinceritate. Mai departe, cei față de care am greșit au nevoie de „o asigurare că fapta ofensatoare comisă nu se va mai repeta vreodată”.
De ce greșim când cerem iertare
Poate părea simplu să rostești „îmi pare rău”, însă nu ar trebui să scoatem din ecuație faptul că, în general, nu ne place să greșim și nici să recunoaștem acest lucru, pentru că riscăm să părem „vulnerabili în fața celorlalți”, după cum puncta dr. psiholog John M. Grohol într-un articol pentru YourTango.
Mândria este cea care ne împiedică cel mai adesea să cerem iertare (așa cum ar trebui), scrie Aaron Lazare, decanul Școlii Medicale din cadrul Universității din Massachusetts, într-un articol pentru Psychology Today. „Pentru a le cere scuze, trebuie să înțelegi că ai făcut o greșeală. (…) Recunoașterea sinceră a ceea ce ai făcut și demonstrarea regretului poate stârni o experiență profundă de rușine, o expunere publică a slăbiciunilor.” De asemenea, impactul scuzelor poate fi diminuat atunci când din acestea nu reiese clar că ne asumăm răspunderea pentru urmările faptelor noastre. Astfel de tipuri de formulare a cererii de iertare sunt numite de Lazare „pseudoscuze”.
Există însă și momente în care noi înșine ajungem să fim răniți în urma unui eveniment prin care am produs suferință unei persoane. Cel mai probabil, în astfel de momente, ne vom concentra asupra propriei dureri și asupra necesității de a ni se confirma că celălalt a înțeles că suntem răniți. Însă, dacă alegem să abordăm situația purtați de propriile sentimente de durere, nu vom reuși să oferim scuze sincere. În astfel de situații este important să învățăm să rezolvăm problemele pe rând și să tratăm durerile noastre separat.
De altfel, uneori avem tendința de a ne teme că fapta noastră a fost atât de gravă, încât nu merităm iertarea celor față de care am greșit. Acest lucru se produce atunci când uităm să ne oferim și nouă o doză de compasiune. În alte cazuri ajungem să gândim că orice spunem sau facem pentru cel față de care am greșit este în zadar și este peste putința noastră să remediem răul făcut. Chiar și atunci când fapta noastră pare impardonabilă, nu ar trebui să negăm puterea iertării cu care sunt înzestrați oamenii, dar nici capacitatea personală de a schimba lucrurile în bine.
Calea către iertare
A greși stă în natura umană, iar recunoașterea greșelilor este, printre altele, „un act de curaj pentru că ne supune unui stres emoțional și riscului de umilire sau de respingere din partea persoanei pe care am ofensat-o”, sublinia Lazare.
Primul pas către a-ți cere iertare este să percepi la un nivel foarte profund că acțiunile tale i-au cauzat suferință celuilalt. S-ar putea însă ca tu să nu consideri că ai greșit, doar pentru că tu însuți nu ai fi fost afectat dacă cineva s-ar fi comportat la fel cu tine. Cu toate astea, simplul fapt că acțiunile sau vorbele tale au produs durere unei alte persoane ar trebui să fie suficient pentru a medita mai mult asupra întregii situații și asupra sentimentelor celuilalt. După ce ai conștientizat suferința celuilalt, este important să îi transmiți clar că ai înțeles că prin comportamentul tău i-ai cauzat suferință și să îți arăți interesul pentru a remedia situația produsă.
Atunci când oferi scuze pentru faptele tale, poți include și o justificare a comportamentului tău. „O explicație eficientă punctează că ceea ce ai făcut nu este ceva reprezentativ pentru cine ești”, scrie Lazare. Trebuie ținut însă cont de faptul că scopul acestor justificări nu reprezintă o modalitate prin care încerci să îi dovedești celuilalt că, de fapt, nu a fost vina ta.
Nu în ultimul rând, deși vina pe care o simți în urma unui eveniment prin care rănești o persoană este cea care te îndeamnă să îi ceri iertare și să faci pașii necesari pentru a îndrepta situația, este extrem de important să îți oferi ție însuți iertarea de care ai nevoie pentru a merge mai departe. Aceste sentimente de vinovăție te țin în loc și chiar ajung să te împiedice să te concentrezi asupra suferinței pe care ai provocat-o.
