1) După zece ani de mandat, în care marile sale realizări merg de la amenzile primite de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, până la un dosar penal pentru şantaj, başca două suspendări, marele cârmaci, stăpânul elenelor, laudă opera procurorilor DNA care decartează dosar de corupţie după dosar de corupţie. După zece ani de mandat! Unim punctele şi vedem cum ne arată rinocerul puţă? Zece ani de mandat, la ţepe în Piaţa Victoriei, să trăiţi hăhăbine şi acum puhoi de dosare de corupţie. Avem legătură de cauzalitate sau ne doare un rinichi? Cine s-a prins că şi dosarele astea sunt o mare bătaie de joc, că ele servesc doar barbutului politic, are voie să strige Bingo!
2) România are mai mulţi parlamentari decât colegii electorale. De ce? De-aia! În România, candidatul ieşit pe locul doi, să zicem Elena Udrea, devine membru al parlamentului. Candidatul care câştigă alegerile în acel colegiu, să zicem colegiul Elenei Udrea, rămâne acasă şi se apucă de fumat. De ce? De-aia, că aşa e în democraţie, monşer!
3) La spitalul de arşi, piţipoancele îşi cumpărau ţâţe de plastic, la preţ de tigăi promoţionale. Nişte medici pricepuţi tocmai descoperiseră, la acelaşi spital, vaccinul contra sărăciei: şmenul cu statul! Vai, ne pleacă medicii! Vai, noi cui mai dăm şpagă dacă ne îmbolnăvim şi ajungem în spitalele alea împuţite, dar nu vrem să ne punem ţâţe din înlocuitori şi nici să ne facem botul ca curul maimuţei?
Minitrul Sănătăţii, pe baza experienţei acumulate pe când era la Sport, dar mai ales bazându-se pe experienţa acumulată anterior, când…. deci pe baza experienţei acumulate la Sport, constată că: nu e bine ce se întâmplă! Bun! Acum ştim!
4) Martin Schulz, cel care, la ultima suspendare a băsexului, ne arăta cum se scarpină el în cur, a venit să ne explice că e candidat, că vrea şef la Europa. Că unu-doi, dar mai ales unu-doi-trei. Că bla-bla şi uneori alea-alea. Martin Schulz e şef la socialiştii europeni, dar înainte de a fi socialist e neamţ. Martin Schulz fiind fix ăla acuzat acum de corupţie. Şi acelaşi care îl acuza de corupţie pe Adrian Severin. Gurile rele, oh, gurile rele, spun că, de fapt, întreaga lucrătură căreia a reuşit să-i cadă victimă Severin îl avea în spate pe acelaşi Schulz, acuzat la rândul său, acum, de corupţie. Severind fiind, la acel moment, politicianul care reprezenta cea mai mare ameninţare pentru postul de şef la socialişti al lui Schulz.
Sigur, nu ne place socialistul ăsta de Schulz, avem opţiunea de a vota un popular, că e aşa de bineeeee cu popularii, de ne doare curul!
Concluzie: aveţi alegeri europene! Aţi vrut în Europa? Na! Serviţi!
