Găselniţa cu România portavion al anticorupţiei americanea jurnaliştilor Ion Cristoiu şi Rareş Bogdan, repetată şi amplificată zilnic pe postul Realitatea Tv, n-a fost explicată deloc pentru că se vrea a fi percepută ca o axiomă pentru care nu mai este nevoie de nicio justificare.
De altfel, le reamintesc celor două pseudo-vedete că Acordul dintre România şi SUA privind forţele militare americane staţionate şi cedarea către acestea a unor baze militare de pe teritoriul României, n-a fost semnat în 2014 ci pe 6 decembrie 2005, adică în urmă cu aproape nouă ani.
Ani care au fost marcaţi, pe de-o parte de cele mai crunte abuzuri ale Justiţiei, şi pe de altă parte de informări regulate, prezentate de şeful DNA, Daniel Morar, adresate diplomaţilor de la ambasada americană de la Bucureşti, prin divulgarea de date confidenţiale sau strict secrete ( privind printre altele şi structurile de informaţii româneşti, DGIPI şi DGA). Sau de divulgarea de către judecătorul Cristi Danileţ, membru CSM şi un apropiat al ministrului Justiţiei (Monica Macovei), de detalii din dosarele de urmărire informativă, realizate de Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA) şi care conţineau „amănunte despre relaţii sexuale ilicite ale unor judecători şi procurori sau chiar dosare medicale”, în beneficiul reprezentanţilor Ambasadei SUA la Bucureşti. Aşa cum o demonstrează Telegrama Wikileaks nr. 23/ februarie 2009.
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_28/Secretul-unei-cariere-de-succes-in-Romania-Si-reversul-medaliei/
Justiţia din România este subordonată unei linii de comandă politică autohtonă, numită de Washington la putere. Prin intermediul căreia Occidentul a dictat până acum Justiţiei române, deciziile pe care le-a dorit. Iar SUA şi Occidentul în general, nu au niciun interes să-şi taie singure craca de sub picioare.
Îi reamintesc fostului şi actualului politruc Ion Cristoiu care era suficient de matur în 1989 că debarcarea de la putere şi asasinarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu, a fost făcută în folosul SUA şi a sateliţilor occidentali, de către cei desemnaţi la Washington să conducă în locul acestuia România.
Tot cu supervizare de la Washington, până pe 25 decembrie 1989, toate structurile Republici Socialiste România, prevăzute de Constituţie, au fost desfiinţate. Cu excepţia Secţiei pentru Problemele Militare şi Justiţie a Comitetului Central al PCR, în atributele căreia intrau controlul total al instituţiilor subordonate: Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Direcţia Arhivelor Statului şi Direcţia Generală a Penitenciarelor. Din subordinea ei fiind scoase Departamentul Securităţii Statului (DSS), MApN, MAI. Nici un ordin, directivă sau instrucţiune al conducerii acestor instituţii, inclusiv avizarea numirilor de cadre de conducere, nu se aplica dacă nu avea avizul Secţiei pentru Problemele Militare şi Justiţie.
Prin urmare, după numai o zi de la execuţia preşedintelui Ceauşescu, pe 26 decembrie 1989, Consiliul Provizoriu al FSN şi-a ales preşedintele în persoana lui Ion Iliescu ( cel care în 2004 avea să introducă România în NATO ). Şi primul lucru făcut de Ion Iliescu a fost acela de a-lnumi pe ofiţerul MApN Cătălin Voicu în funcţia de membru coordonator al Secţiei Militare, responsabil de Parchetul General (fostă Procuratură Generală) cu scopul subordonării activităţii instituţiei, sub pretextul că asigura totodată paza procurorului general şi a Procuraturii. Voicu i-a adunat pe procurori şi le-a spus fără perdea conţinutul ordinului pe care-l primise: din acel moment Armata şi CFSN conduceau Procuratura Generală prin intermediul luişi cine nu executa ordinele urma să fie împuşcat ca terorist.
Nu e nicio o coincidenţă că tot pe 26 decembrie 1989, maiorul magistrat Mugurel Florescu, fostul consilier juridic al Direcţiei Înzestrare a MApN, mâna dreaptă a generalului Stănculescu, care a participat în calitate de martor la procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu, a fost avansat la excepţional colonel plin ( şi la câteva săptămâni general maior ), fiind numit şef al Parchetelor Militare şi Procuror General-adjunct al României. Secţia Parchetelor Militare, dată la ordinul Washingtonului pe mâna lui Florescu, era o adevărată mină de aur pentru intenţia noii Puteri pro-americane care urmărea subordonarea Justiţiei. Întrucât anterior evenimentelor din decembrie 1989, Secţia pentru Problemele Militare şi Justiţie a Comitetului Central al PCR îi încredinţase arhivele reţelei de colaboratori a fostei Securităţi, în ceea ce priveşte magistraţii din întreaga Justiţie.
Din dispoziţia primită de la Washington de Ion Iliescu, ofiţerul Voicu şi colonelul magistrat Florescu (secondat de locotenent colonelul magistrat Mihai Popov), împreună cu ofiţerii CI-ştii din Justiţie, s-au ocupat de trierea notelor informative pentru a depista şi întocmi dosarul complet al tuturor procurorilor şi judecătorilor care erau ofiţeri acoperiţi ai Securităţii. Suplimentar, din aceste note informative au mai fost identificate şi ce păcate lumeşti avea fiecare magistrat, pentru a putea fi şantajat, în caz că nu execută comenzile auto-intitulatului garant al puterilor în stat, adică a guvernatorului coloniei americane, numit impropriu preşedinte al României. Majoritatea CI-ştilor din Justiţie care l-au ajutat pe Voicu & Florescu – Popov au devenit judecători şi procurori militari, fiind numiţi pe funcţii mult mai mari decât le permitea legea. Finalitatea sintezelor elaborate de echipa respectivă a fost aceea că magistraţii de pe listă au trecut în totalitate de partea Justiţiei independente create de noua Putere post-decembristă, fiind promovaţii ulterior să conducă destinele Justiţiei.
Prin urmare, Puterea instalată prin Lovitura de stat din decembrie 1989 a primit din partea Occidentului, beneficiarul răsturnării ordinii de drept din România, sarcina întoarcerii la practicile staliniste în Justiţie. Practici care au fost preluate şi perfecţionate de toţi preşedinţii post-decembrişti ai României, sub o atenta monitorizare de la Washington, cu consecinţele pe care le vedem azi la tot pasul.
http://romanian.ruvr.ru/
