Se face de multă vreme în România o mare tevatură pe tema corupției. Se pornește de la ideea că fenomenul corupției ar fi unul specific țării noastre,argumentându-se că ar fi o consecință a firii nostre ca popor,o racilă a comunismului etc. Corupția ar fi , conform propagandiștilor,în totalitate o problemă internă a României,constituind o problemă serioasă în calea instaurării ,,democrației” și a ,,statului de drept” în țara noastră și o frână puternică pentru dezvoltarea economică și socială. De fapt,corupția este un fenomen global și este folosită ca armă geopolitică de către marile puteri occidentale pentru a-și extinde influența asupra țărilor în care urmăresc interesele. Într-un articol excepțional,se tratează acest subiect în contextul actualului conflict din Ucraina,în care sunt implicate mari puteri ale lumii,prezentând fenomenul corupției ca armă geopolitică din perspectiva istorică și internațională. Citez în continuare un fragment semnificativ: La începutul anilor 90 ai secolului trecut, pe când URSS, în ciuda “zâmbetului” misterios și seducător al perestroikăi, își mai proiecta umbra amenințătoare asupra Europei centrale și de est, i-am întrebat pe unii interlocutori americani în legătură cu ceea ce se putea face spre a garanta libertatea de opțiune a statelor tocmai evadate din lagărul comunist. Era limpede că “evadarea” avusese loc cu acordul tacit al Moscovei iar îngrijorarea multora era legată de posibilitatea ca poftele imperialismului sovietic să renască. Ce li s-ar fi putut opune în acest caz? Ce s-ar fi putut face pentru a evita resuscitarea imperialismului ruso-sovietic sau pentru a-l lipsi de puterea necesară atingerii obiectivelor sale? Ce puteau face SUA și aliații lor europeni în acest sens? Erau întrebări legitime care au primit un răspuns parțial neașteptat. În afara altor soluții – în special de ordinul securității militare sau al integrării economice – unii preconizau infectarea URSS / Rusiei cu microbul corupției. “Vom trimite acolo, profitând de deschidere și de fenomenele conexe schimbării, inclusiv de pofta de îmbogățire stimulată totdeauna de schimbare și de oportunitățile de îmbogățire oferite de ea, mafioți, gangsteri, infractori care să creeze lume interlopă, care să producă și să spele bani negri în cazinouri, care să mituiască instituțiile și să lipsească statul de puterea economică trecând principalele sale active în proprietate privată, fără contrapartidă adecvată.” Aveam să primesc confirmarea că aceste idei se găsesc cu adevărat în arsenalul planificării politice americane, peste mai mulți ani, citind cartea lui Naomi Klein, “Doctrina șocului”. Sursa articol :http://dantanasescu.ro/2014/05/12/coruptia-ca-arma-geopolitica.html
https://searchnewsglobal.wordpress.com/
