Am mai scris despre minciună, și nu voi înceta să o fac, considerând că doar un singur votant dacă mă va lua în seamă, articolul își va fi împlinit rostul.
Revenim la vara anului 2012
Braț la braț, cei doi șefi ai USL-lui au cutreierat munții, dealurile și toată geografia țării prezentând românilor un proiect care venea de la sine. Un proiect foarte ușor de făcut, ce trebuia dus până la capăt, asemenea celui din anii imediat de după Ceaușescu. Dacă spuneai că se vor umple magazinele cu papa, și prețurile stăteau înghesuite într-o singură cifră erai pupat pe frunte, ceea ce echivala în proporție de sută la sută cu ștampila ”votat”.
Totul era să fii văzut la tv sau prin ziare. Sătui până peste cap de un singur chip, varietatea noilor figuri dădea impresia unei forme de guvernare umane, chiar ca aparținând de popor. În parte putea fi adevărat, dar selecția a scos la iveală ceea ce era mai rău și putred în ființa națională. În spatele majorității acelor figuri stătea una dintre cele mai sinistre combinații posibile. O hidră cu o grămadă de tentacule, latentă în perioada ei de formare dar omniprezentă imediat după 1990. Fără nume sau identitate ea și-a câștigat adepții prin minciuna dată de prezentarea iluziei participării prin vot la binele cetății. Aici au început să-și facă loc anumiți indivizi. De calitate umană nu are rost să vorbim pentru simplul motiv că dacă o aveau, acum aveam și noi o cu totul altă țară. Numitorul comun a fost și este dorința de înnavuțire rapidă, iar strategia a fost și este perseverența cu care și-au dus și își duc obiectivul. Ori pentru atingerea lui nu a existat și nu există vreo opreliște. Mijlocul cel mai la îndemână a fost și este MINCIUNA. Servită pe toate canalele, dacă se poate și prin țevile de apă rece sau caldă, ea este o prezență activă, neîntreruptă și persuasivă. Indusă cu știință, ea dă aparența de adevăr. Spre exemplu, sloganul ”salam cu soia” a făcut carieră în primii ani, atașat de cei care au venit cu dolari să ne ia România. Cui i-a folosit? Nouă în nici un caz. Când s-au umplut ei de dolari, sloganul a fost abandonat. A fost bun pentru o vreme.
În continuare trebuia inventat altceva pentru a da de mestecat și astfel au apărut iluziile imbogățirilor de opt ori prin furturi masive. În tot acest timp, hidra își perfecționa acțiunea fiind și la putere și în opoziție.
Era ca în bancul cu etichetele: dacă se epuizau cele de Cotnari se lipeau cele de Panciu. Etichete erau pe alese. Dintre noi au ieșit cei ce atunci și acum duc la bun sfârșit opera de distrugere calculată a țării. Nu sunt alții, decât acei care ne-au fost cândva vecini, unii chiar de apartament, sau chiar colegi de lucru pe la vreo cărciumă sau birt. Acestora nu li s-a injectat peste noapte vreun ser miraculor producător de inteligență, ci pur și simplu s-au urcat în trenul care i-a strămutat în sfera de acțiune a hidrei, punându-se în slujba ei total.
Din această cauză nu avem astăzi ca rezultat un Parlament sau instituții în care să mai creadă cineva. Ele sunt populate cu ”sfert de oameni” care răspund ”nevăzut” unor dispoziții ”nevăzute”. Nenorocirea este că formarea acestei hidre nu s-a făcut după un plan minuțios, ci ea a avut la bază ideea ”mâinii care se spală una pe alta”. Au creeat o instituție care pentru a funcționa a avut nevoie de alte câteva agenții, care la rândul lor au necesitat alte departamente, șamd. În final o structură interdependentă plătită din bani pe care ea nu-i produce. Întreținerea ei are nevoie de un anumit tip de oameni, care se desfășoară în politică având ca bază de lucru PROMISIUNEA iar ca mijloc de exprimare, așa cum am scris, MINCIUNA, care trebuie neapărat crezută.
Aici intervenim noi, oamenii de rând, care ne trezim de dimineața cu ei la știri: că cu cine s-a mai luat la trântă Băsescu, că cu cine s-a dus Udrea, că cum se ocupă Ponta de țara asta și multe altele. Singurele adevăruri se găsesc în Monitorul Oficial iar acelea într-o proporție majoritară ne îngrozesc.
Minciuna are un singur leac. Adevărul
El trebuie spus și strigat de pe acoperișuri. Este greu să fie acceptat, dar n-avem încotro. Dacă analizele spun că ai nevoie de operație nu te poți minți la nesfârșit și să spui că ești sănătos. Trebuie într-un final să accepți starea. Am fost și suntem mințiți de dimineață până a doua zi dimineață. De cei mai mulți pe care îi vedem la televizor. Acum la serviciu pentru a ne minți sunt Ponta, Băsescu și tot ce au ei în spate. Dacă nu îi vom mătura anul acesta, peste câțiva ani MINCIUNA va avea alți actori, dar tot ea va fi baza sub care ei vor lucra.
În final, una din minciunile ieșite la iveală este și aceea cu suspendarea lui Băsescu
Motivul pentru care în 2012 nu a fost dusă la capăt este Antonescu. Atunci, în acea vară hidra de care am scris a intrat în trepidație prin scăparea oarecum de sub control a lucrurilor. A ”riscat” în 1997 cu Constantinescu iar o nouă experință ar putea să-i fie fatală, așa că ”a dus” alegerile prezidențiale la termen prin Curtea juristului cu handicap, timp suficient să scape de Antonescu.
Cum? Simplu, prin Ponta. Cum? Simplu, împingându-l pe Antonescu pe scări în timp ce sta cu fața supărată la televizor, plângând, precum Stolojan în faza din Shakespeare de PDL.
Virgil Florea
13 mai 2014
