François Guizot (1787-1874), om politic, orator şi istoric francez
Într-o zi, în camera Deputaţilor, Guizot a fost insultat grav de adversarii săi. Cu demnitate senină, el le-a răspuns cu glas tare:
– Acumulaţi cîte injurii puteţi. Ele nu vor reuşi niciodată să ajungă la înălţimea dispreţului meu!
Guizot înfiinţase un ziar în apărarea intereselor ministerului său, intitulat Carta 1832. Deşi directorul era foarte bine plătit, ziarul, în loc să apară seara, ieşea abia a doua zi dimineaţa. Jenat, directorul îi propuse să transforme Carta în ziar de dimineaţă, în loc de seară.
– Asta ar mai lipsi, stimate director, îi răspunse Guizot! Sînt convins că l-ai face să apară seara.
François Guizot avea 7 ani cînd tatăl lui, avocat, fusese denunţat de autorităţile teroriste din Nîmes, ca suspect. A fugit, dar la frontiera cu Elveţia a fost arestat. Din întîmplare, unul din jandarmi îl cunoştea bine, deoarece Guizot, avocatul, îl ajutase în mai multe rînduri. De aceea, îi propuse să fugă din Franţa, dar avocatul refuză, justificîndu-i:
– Nu pot şi nici nu vreau. Dacă fug, te omoară pe tine.
– Iar dacă rămîneţi, adăugă jandarmul, vă taie capul dumneavoastră.
Guizot s-a reîntors însoţit de jandarmi la Nîmes, unde a fost decapitat la 9 aprilie 1794.
* * *
George Jeffrey (1648-1689), judecător şi cancelar al Angliei
Judecătorul Jeffreys era faimos pentru asprimea lui. Într-o zi, atingînd cu bastonul un individ care stătea în banca acuzaţilor, exclamă cu sarcasm:
– La capătul acestui baston e o mare canalie!
– Aveţi dreptate, interveni acuzatul, întrebarea e: de care parte a bastonului?
