De trei luni, ţăranii din comuna doljeană Lipov au făcut potecă la toate autorităţile statului, cerînd permisiunea să-1 dezgroape pe Minei Guran, un consătean decedat la începutul anului 2002, la vîrsta de 56 de ani, din cauza unei boli de plămîni, fiindcă au convingerea că acesta s-a transformat în strigoi şi nu-şi găseşte odihna. Totul a început prin septembrie, cu o bătaie în geamul Eugeniei Dogaru, care a crezut, iniţial, că vreun vecin face glume proaste. Apoi a auzit acelaşi zgomot în tablia patului şi, imediat, a văzut îngrozită cum solniţa a căzut singură pe podea, iar uşile şi geamurile se trînteau singure, deşi afară nu bătea deloc vîntul. De spaimă, femeia a ieşit împreună cu copiii în curte şi nu a mai avut curaj să intre în casă, care avea să fie bîntuită pînă în zori. În scurt timp, curtea devenise neîncăpătoare pentru sătenii care auziseră întîmplarea şi veniseră să vadă strigoiul. Atunci, ei au luat hotărîrea să se strîngă în fiecare seară în odaia Eugeniei şi să-l aştepte pe Minei, care n-a absentat de la nici o astfel de şezătoare. Nelipsiţi din peisaj erau primarul Mişu Popescu, şeful postului de Poliţie, Gheorghe Ciobanu, şi adjunctul său, Gheorghe Chircă, toţi trei convinşi, la început, că e vorba de vreun ţăran pus pe şotii şi că acesta trebuie pedepsit. Între timp, însă, au priceput că era ceva necurat, deoarece prea mulţi martori se jurau, făcîndu-şi cruce, că au văzut cu ochii lor cum obiectele se plimbă singure prin cameră. Ca să le arate şi ziariştilor, care luaseră satul cu asalt la auzul veştii, că nu se teme de nimic, poliţaiul Chircă s-a pus la pîndă. „Am fost acolo într-o seară, am stat o oră, dar nu a apărut. Cît am fost eu, personal, nu s-a întîmplat nimic, am stat în linişte, pe întuneric, dar aveam şi lanternele la noi. Miercuri seara, în schimb, s-a rupt o latură de la pat şi s-au speriat toţi îngrozitor. Dar dacă se aşezaseră vreo cinşpe-şaişpe, era normal! Oricum, noi continuăm verificările, să stabilim exact care e povestea. Sîntem pregătiţi să imobilizăm strigoiul sau ce-o fi, prin mijloace specifice”. (?!) Pînă să-1 prindă şi să-i pună cătuşe, cum avea de gînd, probabil, organul de ordine, sătenii păreau că încep să se înţeleagă cu spiritul, care devenise comunicativ şi pe care-1 transformaseră într-un soi de oracol. „Cînd a venit, mi-am luat inima-n dinţi şi l-am întrebat: Măi, Minele, maică, ia zi, maică, eu cît mai trăiesc? Şi a bătut de doişpe ori în masă. Da’ bărbatu-meu cît mai apucă? Şi iar a bătut, dar numai de vreo şapte ori, de data asta” – spune Eleonora Preoteasa. Gheorghe Ciobanu, şeful de post, nu este însă deosebit de încîntat de prestaţia de ghicitor a strigoiului. L-a întrebat unul cîţi porci are în bătătură şi el a zis că unul, dar de unde, că omul avea trei. Deşi, m am gîndit eu, dacă lăsase gospodăria nepăzită ca să vină încoace, se poate să fi nimerit adevărul. Sceptic în privinţa moroiului, Ciobanu tot mai crede că cineva îşi bate joc de tot satul dar, întrebat fiind ce măsuri legale ar lua dacă s-ar dovedi că este aşa, poliţistul nu mai ştie ce să spună, fiindcă n-a auzit să existe infracţiunea de bîntuire în Codul Penal. Sătul să tot fie ironizat de ziarişti, după ce a afirmat că şi el a văzut cum se plimbă masa prin încăpere, fără să fie vreun om aproape de ea, dar şi de gura lipovenilor, primarul Mişu Popescu nu mai ştie ce să facă: „Lipovu e o comună săracă, avem probleme cu fondul funciar, iar acum mai veniră şi strigoii peste noi. Au înnebunit oamenii din sat. Stau cîte 50 prin cimitir, iar organele abilitate nu-mi dau viza să-1 dezgrop. Îmi vine să fug în nordul ţării. Nu ştiu cum am intrat tocmai eu în treburi de-astea de paranormal”. El a cerut permisiunea să-1 exhumeze pe Minei, în prezenţa specialiştilor de la Institutul de Medicină Legală, dar reprezentanţii Parchetului de pe lîngă Tribunalul Judeţean Dolj s-au opus vehement, invocînd un ordin al ministrului Sănătăţii, care prevede că exhumarea se face numai după 1 an de la înmormîntare. „Astea sînt chestii oculte, n-avem noi competenţă. Parchetul nu e moaşă comunală” – a declarat procurorul şef, Genei Giurcă. Şi, pentru că oamenii l-au ales, totuşi, iar el trebuie să vegheze ca situaţia să nu scape de sub control, primarul continuă să insiste să-1 dezgroape pe Minei, fiind dispus chiar să suporte din propriul buzunar taxa necesară, de 2,5 milioane de lei. Pînă cînd acest lucru se va întîmpla, continuă să organizeze pînde, împreună cu poliţiştii şi viceprimarul, doar-doar or prinde, strigoiul. „Urmează să scoatem toţi oamenii din casă, să rămîn doar eu cu şeful de post şi să vedem dacă în prezenţa noastră se mai întîmplă ceva. Vrem să-i punem întrebări, al căror răspuns îl ştim doar noi. Spre exemplu, cîte gloanţe are poliţistul în pistol. Iar dacă ştie asta este chiar de domeniul paranormalului”. Tot el speră ca, în momentul în care va fi deshumat Minei, să i se dea acceptul să-i scoată inima şi să i-o dea medicului legist, care i-a promis că o s-o analizeze în laborator cu cea mai mare atenţie, ca să vadă cu ce e diferită faţă de a altor morţi. Şi, fiindcă pe oamenii simpli nu îi poate împiedica să recurgă la tot felul de ritualuri creştineşti sau păgîne, s-a hotărît să-1 calmeze măcar pe adjunctul şefului de post, care tot mai visează să-i pună cătuşe spiritului, şi, eventual, să-1 ducă la secţie să-1 ancheteze. „I-am spus şi eu: Ce dracului, sînteţi căpiaţi? Cum să arestezi un spirit? Ce, te pui cu pulanul pe el?”. Pentru un străin care intră în comuna Lipovu şi n-a auzit de păţanie, peisajul este de-a dreptul înfiorător, demn de un film de groază. La fiecare fereastră sînt agăţate cel puţin trei funii de usturoi, iar în vîrful unui par, înalt de vreo 2 metri, tronează capul unui ţap. Animalul a fost sacrificat, iar sîngele acestuia a fost amestecat cu ierburi şi lăsat la clocotit cîteva ore. Cu substanţa rezultată, ţăranii au spoit uşa pe unde cred ei că vine moroiul. Un alt ritual, învăţat de la bătrîni, şi pe care l-au aplicat, a fost să aducă toţi băieţii din sat, născuţi în zi de sîmbătă, şi să-i aşeze în faţa porţii, la apus, ca să-1 aştepte pe Minei şi să-i înfigă o ţepuşe în inimă, pentru a-l omorî definitiv. Copiii născuţi în a 6-a zi a săptămînii ar avea darul de a vedea duhurile, ceea ce pentru ceilalţi e imposibil. Cum, însă, Minei nu s-a dat prins, problema n-a fost soluţionată nici acum. Ultima speranţă a bieţilor săteni, preotul satului n-a vrut să se implice deloc şi nici nu acceptă conversaţii pe această temă. El nu a dat crezare nici măcar femeilor mai vîrstnice, care se jurau cu mîna pe cruce că, în tinereţea lor, Lipovul mai fusese bîntuit şi pînă n-au înfipt ţepuşe în inima morţilor cu pricina, aceştia i-au tot terorizat. Maria Stîrcu îşi aminteşte cum bătrînii mergeau la cimitir şi dezgropau morţii care nu-şi găseau liniştea. „Uneori găseau mormîntul gol, ceea ce dovedeşte că era moroi”. Dincolo de comicul situaţiei, nu trebuie neglijat faptul că lipovenii trăiesc acum într-o stare de panică vecină cu nebunia. E destul de greu de crezut că sute de ţărani au căzut în capcana vreunuia mai şugubăţ, fiindcă, fără doar şi poate, obiectele zboară prin încăpere, geamurile şi uşile se trîntesc singure, iar masa din lemn masiv îşi schimbă mereu locul, deşi nimeni nu se află în apropierea ei… Ne şi imaginăm ce monolog de Anul Nou ar fi rostit – dacă ar mai fi trăit Amza Pelea?…
LIA OLGUŢA VASILESCU,
