Oricât de dragi mi-ar fi românii, uneori n-ai ce face şi trebuie să te ruşinezi de îndeletnicirile lor. Da, ca orice popor, avem tabieturile noastre: unele-s de lăudat, dar avem şi altele ce numai mândria de România nu-ţi stârnesc, ci te îndeamnă să duci mâna la cap cât să-ţi ascunzi privirea de ruşine.
Deşi mulţi spun că românii au prea multe apucături, eu tind să-i contrazic căci, a fi român nu înseamnă, de fiecare dată, a fi needucat, fără simţ de răspundere, bădăran, leneş, ipocrit şi alte câte şi mai câte vorbe. Însă, sunt unele capitole la care românul rămâne corigent.
1. Românului îi este ruşine cu originile sale şi-ncepe să vorbească în “străineză” cât să se camuflete. Normal că n-am să schimbăm impresia prea des dacă îi lăsăm doar pe cei neciopliţi să se laude cu originile. Strâinii nu vor cunoaşte, aşadar, niciodată specificul românesc, nu vor întâlni niciodată un român sănătos ca cap, şa gură sau la mână (adică unul care să gândească, să vorbească adecvat şi să n-aibă viciul furatului)
2. Ce n-am înţeles niciodată e de ce românii aplaudă de fiecare dată când avionul low cost aterizează? Probabil au citit prea multe bancuri cu avioane prăbuşite de Dumnezeu pentru că în ele se aflau păcătoşii pământului.
3. La bufetele suedeze românul îşi umple două farfuri cu mâncare ca să fie sigur că burta umflată de bere va fi umplută până la refuz şi refuză să mai mănânce, în cele din urmă căci, ciuguleşte puţin din fiecare preparat săturându-se doar de la atâta umplut farfuria.
4. Când se ceartă, românul se ceartă bine, zgomotos şi neapărat cu public. Străinii ar spune că românii s-au născut la circ căci au circul în sânge sau sau născut, oare, comedianţi? Ei bine, românul face băşcălie de orice: de necaz, de fericire, de neprevăzut, de orice!
5. Românii se împodobesc cu tot haurul familiei şi se branduiesc cu nşpe mii de “de firmă” mai ceva ca bradul de Crăciun. Armani şi D&G sunt brandurile lor preferate şi cu cât scrisul şi eticheta e mai mare şi la vedere, cu atât mai bine. Paietele şi sclipiciul e la mare căutare.
6. Muzica nu este muzică dacă nu se ascultă la maxim. Legea muzicii româneşti spune că muzică se ascultă la maxim şi cu geamurile de la maşină coborâte pentru o acustică mai bună. Evident, muzica se ascultă din ţoalele brânduite vizibile până şi de pe lună.
7. Românii se holbează la oamenii “altfel” şi nu rezistă să fie sinceri şi să le spună părerea lor.
8. Aici se suferă de şefie, lene, lăsatul pe mâine, bârfă şi spartul seminţelor în faţa blocului.
9. Întotdeauna românul vede partea goală a paharului şi mai rar pe cea plină. O vede, dar nici nu încearcă să o umple aşa că păcatul lui cel mare este că aşteaptă ca cineva să muncească pentru el.
10. Românul e simplu şi e perfect, dar cu toate astea, ne lipseşte norocul, o forţă supranaturală ne pune beţe-n roate şi toţi îi doresc răul.
