Cartea neagră a U.D.M.R. – Acţiunile antiromâneşti

1996
Începând din acest an, Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România, în colaborare cu cea din Ungaria şi cu Uniunea Mondială a Cercetaşilor Maghiari (SUA), finanţată de Guvernul Ungariei şi de fundaţiile „Sörös”, organizează tabere de tip paramilitar în Transilvania (Zizin, Zărneşti-Braşov, Peştera Mereşti-Harghita etc.), unde se exersează orientarea în teren, supravieţuirea în condiţii grele, radiotelegrafia, artele marţiale etc., în uniforme de tip militar. În Carpaţii Estici şi Sudici, membrii acestor tabere identifică vechea graniţă a Austro-Ungariei cu România şi ridică uneori borne cu culorile drapelului Ungariei. Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România este o şcoală de pregătire militară şi politică în slujba revizionismului Ungariei.
Ianuarie
La reclamaţiile externe ale UDMR, Consiliul Europei îl trimite pe Comisarul european pentru minorităţi naţionale, Max Van derStoel, în România, pentru a verifica dacă Legea Învăţământului din România corespunde standardelor europene. Prima vizită cu acest scop a avut loc în toamna lui 1995, a doua în ianuarie 1996, iar concluzia a fost aceeaşi de două ori: legea reclamată corespundea standardelor internaţionale.
9 ianuarie – Se intensifică contactele în vederea semnării Tratatului de bază româno-ungar. Ministrul de externe ungar, László Kovács, insistă pentru includerea prevederilor Recomandării 1201 a Consiliului Europei şi în acest tratat.
10 ianuarie – Preşedintele UDMR, Marko Bela, afirmă că „Dacoromânismul este o ideologie rasistă, dar nu apare aşa, fiind camuflată de ea însăşi.”
12 ianuarie – Consiliul Reprezentanţilor Unionali (CRU) UDMR, întrunit la Odorhei, condamnă ideile extremiste ale lui Adam Katona, despre puritatea maghiarimii . Cu acelaşi prilej, senatorul Jozsef Csapo a prezentat Proiectul statutului de autonomie personală a comunităţii maghiare din România, cerând nu egalitate şi drepturi, ci „egalitate reală şi totală” a minorităţii maghiare.
17 ianuarie – Într-un interviu acordat de deputatul UDMR Imre Borbely, cu ocazia întrunirii la Odorheiul Secuiesc a Consiliului reprezentanţilor UDMR, acesta a susţinut: „În România nu există numai condiţii, ci şi necesitatea federalizării. Istoria şi geografia ţării sunt de aşa natură încât mentalităţi diferite s-au concentrat în entităţi geografice separate”.
23 ianuarie – Lecţii de maghiarizare: la Televiziunea Română se continuă o politică vehement antiromânească.
30 ianuarie – UDMR refuză, împotriva evidenţei, concluziile Comisarului european Max Van derStoelşi protestează, prin Uniunea cadrelor didactice maghiare, care dă la Sovata un comunicat, afirmând că presa a inventat concluziile comisarului european despre Legea Învăţământului, ceea ce nu era adevărat.
Februarie
6 februarie – Opinii ungureşti apărute în ziarele budapestane, cu ocazia negocierii Tratatului româno-ungar: „Prin Tratatul de la Trianon, României i-a fost atribuit un teritoriu locuit în majoritate de maghiari, ca şi porţiuni din partea de răsărit a Ungariei”.
17 februarie – Semnarea Tratatului româno-ungar este condiţionată de partea ungară de participarea UDMR la negocieri.
Martie
Primarul municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar (PUNR), a dezvelit o placă comemorativă în amintirea lui George Bariţ şi Nicolae Bălcescu, în care se menţionează cei 40.000 de români ucişi de armata ungară în 1848-1849 şi cele 230 de sate româneşti distruse de trupele revoluţiei ungare. UDMR reacţionează prin proteste la toate iniţiativele culturale identitare ale primarului Gheorghe Funar.
3 martie – Marko Bela cere Guvernului Ungariei să includă în Tratatul de bază cu România toate cererile UDMR.
6 martie – Apare în România cartea „Analiza unui masacru – Sărmaş 1944″, autorul, Nicholas M. Nagy-Talavera, născut lângă Târgul Lăpuş, fiind sigurul supravieţuitor al unei familii de evrei săraci ucisă de horthyşti prin împuşcare.
12 martie – Scandal de proporţii în UDMR: László Tökes a adus în discuţie momentul UDMR din 1993, când deputaţii Frunda, Borbely, Verestoy, fără acceptul UDMR, dar cu ştirea lui Marko Bela, au purtat tratative cu reprezentanţii Puterii, abătându-se, după opinia lui, de la linia UDMR.
13 martie – Apar tot mai des opinii în presă cu privire la existenţa unei înţelegeri între PDSR şi UDMR.
15 martie – Ziua declanşării revoluţiei ungare de la 1848 a fost sărbătorită, sub îndrumarea UDMR, peste tot în Transilvania cu steaguri ale Ungariei, cu imnul Ungariei, cu declaraţii revizioniste şi ameninţări la adresa Statului Român. În această zi, Transilvania a fost pur şi simplu invadată de demnitari din Ungaria, foşti sau în funcţie, care cereau, între altele, „respectarea simbolurilor istorice maghiare”. Presiunea exercitată avea rostul din partea UDMR de a determina partea română să accepte toate cererile maghiare legate de Tratatul cu Ungaria, care intra într-o fază finală.
19 martie – UDMR obţine, cu concursul PNŢCD, PNL ’93, PD, PSDR, ca în Legea partidelor să nu fie interzise partidele etnice.
Aprilie
8 aprilie – Subofiţerul de poliţie român Nicolae Ion Bontaş este asasinat la Odorhei de către şase huligani unguri, membri ai UDMR.
15 aprilie – La Târgu Mureş ia fiinţă Postul local de Televiziune cu text bilingv.
Mai
Guvernul României a finalizat un acord de comerţ liber cu Ungaria, vizând desfiinţarea taxelor vamale între România şi Ungaria din data de 1 ianuarie 1997.
20 mai – La cel de-al 41-lea Congres al Uniunii Federaliste a Minorităţilor Naţionale Europene, care a avut loc la Timişoara, László Tökes declară că „autonomia etnică este unica soluţie”.
22 mai – Conducerea UDMR-ului a adoptat hotărârea 108 privind „Proiectul de statut pentru autonomia socială şi culturală a maghiarilor”.
Iunie
UDMR se face vinovat de blocarea construirii unui edificiu pentru copiii orfani la Odorhei, de către fundaţia elveţiană Basel Hilft, care a donat clădirea unor călugărite greco-catolice .
Consiliul local Odorhei, compus din membri UDMR, transmite constructorului orfelinatului cererea ca noua clădire să fie dată în proprietatea şi administrarea Asociaţiei de binefacere Caritas din Odorhei, aflată sub egidă udemeristă .
6 iunie – Au loc alegeri locale. La Târgu Mureş, câştigă postul de primar Imre Fodor, un exponent de bază al UDMR, cu 52,4 la sută.
8 iunie – Miting în Piaţa Eroilor din Budapesta împotriva Tratatului de la Trianon şi în favoarea revizuirii graniţei cu România.
14 iunie – Elöd Kincses, fruntaş UDMR implicat în evenimentele din martie 1990, se întoarce legal de la Budapesta la Târgu Mureş, după şase ani.
22 iunie – La sesiunea Consiliului Reprezentanţilor UDMR, desfăşurată la Sfântu Gheorghe, problematica autonomiei trece pe un plan secund.
23 iunie – La Oradea este dezvelită statuia principesei Lorántffy, pe locul statuii lui Mihai Eminescu, distrusă şi aruncată în râul Criş de către horthyşti în timpul ocupaţiei ungare (1940-1944) .
28 iunie – Agenţia lituaniană de presă ELTA anunţă că raportorul pentru Consiliul Europei, György Frunda, a fost declarat persona non grata în Lituania, datorită marilor inexactităţi ale raportului de ţară pe care l-a întocmit, autorul fiind catalogat „subiectiv, părtinitor şi incompetent”.
Iulie
4 iulie – Se organizează la Budapesta o conferinţă cu tema „Ungaria şi minorităţile maghiare din străinătate”, cu participarea Guvernului maghiar. Participanţii au adoptat o Declaraţie în 11 puncte, prin care Guvernul Ungariei se angajează să sprijine tendinţele de separatism şi segregaţie ale minoritarilor unguri de oriunde, prin promovarea conceptului antidemocratic de autonomie pe baze etnice ale ungurilor din afara Ungariei. Evident primul stat vizat este Statul român. Guvernul României protestează energic împotriva declaraţiei printr-o scrisoare diplomatică.
5 iulie – Declaraţia de la Budapesta este semnată de ministrul de Externe al Ungariei, László Kovács, de reprezentanţi ai partidelor parlamentare din Ungaria şi ai organizaţiilor reprezentative ale maghiarilor de peste hotare .
Din România au fost prezenţi preşedintele UDMR, Marko Bela, preşedintele de onoare al UDMR, Laszlo Tökes, Csaba Takacs, Zoltan Dezsişi alţii .
13 iulie – UDMR, prin Consiliul Reprezentanţilor săi, a decis în unanimitate să-şi asume acest document revizionist şi antiromânesc.
Tot acum se stabileşte candidatul UDMR la Preşedinţia României,în persoana senatorului György Frunda, în al cărui program UDMR decide să includă tezele Declaraţiei de la Budapesta.
Corneliu Vadim Tudor declara: Declaraţia de la Budapesta este „o declaraţie de război împotriva României”.
16 iulie – La dezbaterile de la Sfântu Gheorghe privind desemnarea candidatului UDMR la preşedinţia României, Gyorgy Frunda a afirmat că, în eventuala câştigare a alegerilor, UDMR va desemna ca prim-ministru pe Smaranda Enache, preşedinta Ligii Pro-Europa, cunoscută pentru atitudinea ei antiromânească.
18 iulie – Este dată publicităţii „Declaraţia de la Budapesta”, document prin care statul ungar susţine politica autonomistă a minorităţii maghiare din afara graniţelor Ungariei, deci şi din România.
August
7 august – Presa semnalează un complot politic între PDSR şi UDMR la Târgu Mureş, care urmează să se susţină reciproc la alegerile din cadrul Consiliului Local, excluzând celelalte partide.
16 august – Gheorghe Funar, preşedintele PUNR, propune ca proiectul de Tratat româno-ungar să fie supus referendumului.
14 august – Consiliul local Odorhei sigilează şi încuie cu lacăte, prin abuz, clădirea Orfelinatului românesc, confiscând o proprietate particulară.
24 august – În presă apar articole în care se ia atitudine împotriva introducerii Recomandării 1201 în Tratatul româno-ungar.
28 august – UDMR face presiuni asupra guvernului ungar pentru punerea unui accent mai mare în Tratatul româno-ungar pe autonomia etnică.
Septembrie
UDMR agită spiritele din Odorhei, sindicatele din Odorhei anunţând că vor demola Orfelinatul românesc, pentru a nu permite „colonizarea călugăritelor românce”. Acestea erau doar patru la număr.
3 septembrie – Presa românească, în special cea din Ardeal, consideră Tratatul româno-ungar ca fiind un tratat pentru neliniştea Transilvaniei.
Cu ocazia discutării Tratatului bilateral cu România, politicienii din parlamentul ungar au făcut următoarele declaraţii: Viktor Orban (FIDESZ) – „Un tratat care nu rezolvă situaţia celor două milioane de unguri pe care două diktate i-au aservit României, nu poate ameliora relaţiile dintre cele două ţări. Oricum, pentru orice tratat bilateral, condiţia este autonomia secuilor“; MihalyKapronczy (MDF) – „Unul din principalele defecte ale tratatului este că nu prevede posibilitatea modificării paşnice a graniţelor“.
4 septembrie – PUNR este exclus din coaliţia guvernamentală. PRM consideră Tratatul româno-ungar ca un pact pentru dezmembrarea României.
11 septembrie – Într-un comunicat oficial, Partidul Liber Democrat Maghiar din România se declară pentru o reconciliere istorică deplină între Ungaria şi România.
16 septembrie – Se semnează Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Ungaria.
În timp ce, la Timişoara, Ion Iliescu semnează Tratatul cu Ungaria, la Cluj-Napoca patru gropari, purtând măştile lui Ion Iliescu, Gyula Horn, Nicolae Văcăroiu şi Teodor Meleşcanu, purtau un sicriu în care se găsea o inimă de pluş străpunsă de un cuţit. Iniţiatorul parăzii mortuare: primarul Gheorghe Funar.
Explicaţia: Tratatul cu Ungaria a fost receptat ca o cedare în faţa pretenţiilor revizioniste ale Ungariei şi UDMR.
24 septembrie – În şedinţa de validare a consilierilor membri ai consiliului local Miercurea Ciuc a fost invalidat de către UDMR consilierul PUNR Ioan Mastan, pe motiv că a fost colonel în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Harghita.
26 septembrie – Senatul României aprobă, cu o grabă suspectă, Tratatul cu Ungaria.
Sub presiunea UDMR, dar şi a forţelor politice externe care o susţineau, Guvernul României încalcă procedurile parlamentare, Regulamentul Senatului, introducând în procedură de urgenţă dezbaterea Tratatului cu Ungaria.
Încercarea unor parlamentari de a introduce o doză de raţiune în chestiunea votării unui Tratat cu Ungaria, atât de concesiv faţă de Ungaria şi minoritatea maghiară din România, a rămas fără rezultat, deoarece maşina oarbă de vot a PDSR a funcţionat.
România a semnat o pagină de capitulare a propriei diplomaţii, iar UDMR a obţinut o mare satisfacţie.
În presă apar articole tot mai numeroase privind situaţia dramatică a românilor minoritari din judeţele Harghita şi Covasna.
Octombrie
3 octombrie – Camera Deputaţilor aprobă şi ea Tratatul cu Ungaria, pecetluind această pagină ruşinoasă a diplomaţiei româneşti.
4 octombrie – GezaSzöcs, economist, disident UDMR, afirmă că în fruntea organizaţiei mureşene a UDMR se află doar oameni extremişti, intoleranţi şi antidemocraţi.
Noiembrie
4 noiembrie – La emisiunea în limba maghiară a TVR, Marko Bela declara: „Vom merge cu aceia care ne vor asigura independenţa individuală şi colectivă şi ne vor garanta dreptul de a decide în toate problemele ce privesc comunitatea maghiară din România”. Iată, deci, oferta de colaborare din partea UDMR.
Decembrie 
6 decembrie – Politicienii Opoziţiei din Ungaria critică faptul că în Tratat nu se specifică modificarea paşnică a frontierelor.
10 decembrie – Parlamentul Ungariei ratifică Tratatul cu România.
12 decembrie – Guvernul coaliţiei de dreapta, centrată pe PNŢCD, urmând linia lui Corneliu Coposu, a introdus în Guvern doi miniştri unguri: Birtalan Ákos la turism şi György Tokay pentru minorităţi. UDMR, organizaţie ostilă Statului Român şi Constituţiei României, a fost acceptată la guvernare.
18 decembrie – Karoly Király, fostul disident comunist şi activist de frunte al UDMR, aflat în retragere, le spune noilor aleşi ai minorităţii maghiare că „la adăpostul legilor din România se poate acţiona în voie“!
19 decembrie – Eva Maria Bárki, militantă pentru federalizarea României, atrage atenţia noului preşedinte al României, Emil Constantinescu, să nu uite că alegerea sa se datorează şi votului minorităţii maghiare.
Sfârşitul anului 1996 aduce la cunoştinţa opiniei publice declaraţiile unor membri cunoscuţi ai UDMR, precum Ádam Katona, care cer modificarea articolului 1 din Constituţia României, cerând ca România să fie declarată stat multinaţional şi, deci, divizibil.
Ajunsă la guvernare, UDMR relansează ofensiva pentru ocuparea orfelinatului, oprită de intervenţia Ministerului de Externe al Franţei, prin primarul Odorheiului, JenöSzasz.
Cititi si: Cartea neagra a UDMR – Actiunile antiromanesti, 1989-1990
Cartea neagra a UDMR – Actiunile antiromanesti, 1991
Cartea neagra a UDMR – Actiunile antiromanesti, 1992-1993
Cartea neagra a UDMR – Actiunileantiromanesti, 1994

https://sites.google.com