Învățatul și conducătorul de cămile

Într-o caravană care traversa deșertul, era odată un preot învățat, care era atât de înțelept, incât a adunat laolaltă 70 de cămile, fiecare încărcată cu lăzi grele. În ele nu era altceva decât cărți ale preotului, cărți despre înțelepciunea trecută și prezentă.
Această încărcătura de cărți era doar o picătură dintr-o găleată, în comparație cu cunoștintele pe care preotul le avea în cap.
Caravana era însoțită de un biet conducător de cămile, despre care se știa că credea că ultimul iman (noul profet) va veni.
S-a intâmplat,  ca preotul să-l convoace într-o zi pe conducătorul de cămile.
– Știi cât de faimos sunt printre discipolii țării și ai întregii lumi, a spus el. Vezi 70 de cămile care transportă doar o parte din cunoașterea mea. Cum se întâmplă ca tu, un simplu conducător de cămile, în haine zdrențuite, care n-a învățat vreodată să scrie și să citească, care nu a frecventat o școală, să nu mai spunem de o academie, îți permiți să crezi că ultimul iman va veni?
Conducatorul de camile stătea modest în fața elegantului domn, s-a înclinat politicos și a spus:
– Efendi, doamne. Nu aș îndrăzni niciodată să calc dinaintea ta sau să-ți adresez vreun cuvânt. Dar acum m-ai întrebat. Voi încerca să-ți arăt ce cred, dându-ți un mic exemplu.
Doamne! Tu ai controlul unei minunate comori a cunoașterii, pe care aș compara-o cu perlele delicate din mare.
Aceste perle sunt atât de valoroase, încât ele trebuie păstrate într-o cutie decorată desăvârșit, învelite în catifea moale.
În comparație cu toate acestea, cunoașterea mea este ca pietrele obișnuite, pe care noi călcăm în deșert.
Dar imaginează-ți răsăritul soarelui.
El trimite razele sale pentru noi. Doamne.
Aici apare întrebarea mea pentru tine:
– Ce încălzesc razele soarelui și reflectă strălucirea lor? Perlele tale prețioase, în închisoarea lor de catifea sau pietrele mele patetice, de pe marginea drumului?

Acasa