La întrebarea: “De ce trăim prost?”, nu se poate răspunde decât într-un singur mod: trăim prost, şi din cauza celor care ne conduc, dar mai ales din cauza noastră. Acest lucru se întâmplă deoarece ne preocupă lucruri care nu au nimic de-a face cu bunăstarea noastră, ajungând uneori să fim nişte combatanţi într-o serie de conflicte aparente, conflicte care există doar în mintea noastră. Pentru a înţelege mai uşor la ce mă refer am să vă prezint mai întâi o poveste adevărată.
După căteva generaţii de sclavie, populaţia negroidă de pe continentul american, deprinzând posibilităţile de trai de pe continentul “adoptiv”, au început să se răscoale din ce în ce mai des, revendicându-şi dreptul la libertate. Atunci, în cadrul unei întruniri a proprietarilor de sclavi, un proprietar de scavi a gasit o metodă uşor de inplementat pentru a controla mai bine situaţia. Metoda era de a-i face pe afro-americani să se urasca între ei. Aşa s-a şi făcut, măsura principală fiind aceea că sclavii care creau probleme proprietarilor de sclavi nu mai erau biciuiţi de către albi ci tot de către negri, astfel că ura celor pedepsiţi nu mai era îndreptată direct împotriva stăpănilor ci a altor negrii…
Tot aşa se întămplă şi dacă cineva doreşte să dobândească proprietăţi (patronatele care doresc să deţină segmente de piaţă tot mai mari, fără a conta mijlocul) sau privilegii (oameni de paie care doresc din orgoliu propriu să deţină anumite funcţii cheie ale statului) pe care nu le merită. Pentru a reuşi este necesară o dezorientare totală a populaţiei din ţara ţintă, dezorientare la care se poate ajunge prin mai multe metode.
Dezorientarea totală
1. Discreditarea a tot ceea ce merge bine. La noi este cazul discreditării celor care arată anumite lucruri care erau bine aşezate în perioada ceauşista.
2. Crearea de conflicte false: tineri vs bătrăni (de ce, atăta timp cât bătrănii au nevoie de forţa tinerilor, iar tinerii au nevoie de experienţa bătrănilor), intelectuali vs proletari (vezi perioada „golaniadei”, de parcă intelectualii pot fără lucrurile construite de către proletari, sau de parcă proletarii pot fără ideile inteligente care le uşurează munca), dizidenţi vs nedizidenţi (situţie care a făcut ca mulţi infractori de dinainte de 1989, din România, să pozeze in victime ale sistemului) etc.
3. Implicarea conducătorilor în activităţi ilegale sau/şi imorale. Implicarea conducătorilor în acte de corupţie au un singur scop: transformarea conducătorilor care acceptă să se implice în acte incorecte în păpuşi, păpuşi care în urma unor „loby-uri” să accepte implicarea şi în alte acte incorecte.
4. Subminarea reputaţiei şi impunerea dispreţului concetăţenilor faţă de politicienii care au atitudine mai naţionalistă şi deci mai grijulie faţă de ţară (dacă v-aş da exemple m-aţi face şi pe mine extremist de dreapta, fiu de comunist sau mai ştiu eu ce…).
5. Răspândirea discordiei între cetăţeni (toţi cei care cred că un străin te poate ajuta mai mult decăt un român este manipulat).
6. Ridiculizarea tradiţiei (Câţi creştini ortodocşi îşi mai fac cruce când trec pe lăngă un sălaş de cult? Câţi oameni mai judecă plecând de la dreptatea creştină?).
7. Depravarea totală (prostituţie, cluburi erotice, homosexualitate, discoteci şi cluburi cu muzică cu mesaje subliminale distructive, degenerare prin presa, show-uri tâmpite).
8. Exterminarea proprietarilor de terenuri (mai ales agricole), cum este şi cazul României unde programele de subvencţie îi fac pe mulţi să dorească să îşi vândă terenurile pe două parale. Aşa s-a întâmplat în Africa şi în America de Sud. Rezultatul: creşterea numărului de boschetari în marile oraşe (oameni care nu reuşesc să işi găsească locuri de muncă în oraşele respective) în urma migrării foştilor proprietari de terenuri, de la sat, la oraş.
Motivele unei dezorientări totale:
Dorinţa de a obţine o anumită opinie din partea publiculu, pentru a îndeplini o anumită acţiune. Ex: “Revoluţia Româna”.
Pe 22 decembrie 1989 revoluţia trebuia să se încheie: Ceauşescu era deja reţinut la Târgovişte, iar Armata era de partea manifestanţilor. Cu toate acestea “liderii revoluţiei” ne spun că revoluţia a mai ţinut căteva zile, ba chiar uni susţin că pe 22 decembrie revoluţia de-abia începea (ceea ce a urmat după 22 decembie a fost rebeliune generalizată).
Pentru a vă face să înţelegeţi am să vă dau un alt exemplu: Venirea lui Lenin la putere în Rusia. În februarie 1917, din cauza situaţiei grave în care se afla Imperiul Ţarist, un grup restrâns de revoluţionari a scos monarhia din scena politică a Rusiei, cu sprijinul tacit al armatei, creând un guvern provizoriu. Atunci, statul-major general al armatei Germaniei a hotărât să-l trimită în Rusia pe Lenin ca agent de influenţă al Germaniei. Scopul urmărit de germani era scoaterea Rusiei din război prin intermediul lui Lenin care trebuia să preia în orice fel conducerea ţării. Ajuns în Rusia, Lenin declanşează lovitura de stat din 7 noiembrie, cufundând ţara în teroare, foamete şi război civil. Planul armatei germane era atins: după ce a pus mâna pe putere, Lenin a semnat tratatul de la 3 martie 1918 prin care Rusia ieşea din război. Dacă detronarea ţarului a fost rezultatul unui voluntarism revoluţionar, lovitura de stat a lui Lenin a fost rezultatul unei rebeliuni generalizate. Propaganda, care a făcut posibilă existenţa acelei rebeliuni generalizate, s-a bazat pe populaţia dornică de schimbări astfel încât guvernului provizoriu nu i s-a lăsat timpul necesar pentru a face schimbările necesare unui trai mai bun. Cam aşa a fost şi la noi. În perioada 22 decembrie 1989 – 15 iunie 1990, tot felul de grupuri de interes (unele dezinformate la rândul lor) au încercat să creeze, prin metode propagandistice, din motive diverse, o rebeliune generalizată.
Cui au fost utili mortii de dupa 22 decembrie? “Liderilor” revoluţiei, foşti nomenclaturişti, precum şi falşilor dizidenţi. Cum? Păi în urma psihozei teroriste au fost devastate nenumărate clădiri guvernamentale fiind distruse nenumărate documente (printre care şi documente care i-ar fi descoperit pe nomenclaturiştii care ulterior au rămas sau au reintrat în sistem – aşa a “scăpat” şi Iliescu de documentele semnate de domnia sa din poziţia sa de Tovarăş Prim Secretar de la Iaşi). De asemenea, morţii au fost folosiţi ca armă de şantaj subtil împotriva primilor parlamentari post-decembrişti (majoritatea oameni simpli, creduli) pentru a se vota primele şi cele mai incorecte legi: nevoia privatizărilor, secretizarea privatizărilor, acordurile cu FMI si BM.
Dorinţa de a vinde un produs.
Dorinţa de a convinge publicul cu privire la superioritatea unei anumite cauze, a unui anumit partid, a unui anumit candidat. Nu mai contează dacă e o cauză justă, dacă partidul este respectabil, sau dacă candidatul este cel mai bun. Se folosesc toate pârghiile pentru a li se facilita succesul.
http://antipersuasiune.wordpress.com/
