La data de 6 iunie 1871 se năstea, la Botoşani, Nicu, cu numele de botez Niculae, Iorga. Mai târziu, prenumele i-a devenit Nicolae, sub care s-a și consacrat, devenindu-I semnătură oficială.
Moldoveanul avea un spirit enciclopedist, formându-se ca istoric, cu studii la Iaşi, Leiptzig, Berlin și Paris. Universitatea din Iași a absolvit-o într-un singur an, cu diploma ”Magna cum laudae”. La 23 de ani, își obține doctoratul, și intră în Academia Română.
Nicolae Iorga a fost critic literar, documentarist, dramaturg, poet, memorialist, om politic (parlamentar, ministru, prim ministru). Este, deasemenea şi cel mai mare poligraf român: a scris 1 003 volume, 12 755 de articole, 4963 de recenzii în cei 69 de ani de viaţă, dintre care, mai importante sunt: ”Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, în 25 de volume, ”Istoria Imperiului Otoman”, în cinci volume, apărută în limba germană, ”Istoria românilor” , în 10 volume.
Ca om de literatură, Iorga a scris poezii şi drame cu conţinut istoric : ”Învierea lui Ștefan cel Mare”, ”Tudor Vladimirescu”, ”Sfântul Francisc din Asisi”, volume memorialistice ”Oameni care au fost”, ”O viaţă de om, aşa cum a fost”.
Ca istoric literar a publicat ”Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea”, ”Istoria literaturii religioase”, ”Istoria literaturii româneşti contemporane”.
Și-a început de tânăr activitatea politică, ca şi co-fondator al Partidului Naţionalist Democratic, bazându-se, din punct de vedere ideologic, pe solidaritatea naţională. A fost Ministru de interne, prim ministru între 1931 – 1932, consilier regal, parlamentar, funcţii politice în care nu a excelat, însă, ca politician, fiind, în primul rând, om de ştiinţă, un savant.
Iorga a obținut, în străinătate, o mare popularitate. A fost omagiat de zeci de universitaţi din Europa cu titlul de ”doctor honoris causa”, însă mai important este faptu că a putut să şi înfiinţeze școli de cultură românească : Școala română din Paris, Academia Română de la Roma, în ţară înființând Institutul de Studii Est Europene, Institutul de istorie Universală și Universitatea populară de la Vălenii de Munte. 47 de universități din Europa au arborat drapelul în bernă la aflarea veștii morții sale.
Mult timp a circulat zvonul că pe Iorga l-au ucis legionarii. Totuși, există mai multe voci care susțin că atât legionarii, cât și Iorga aveau aceeași viziune politică. Într-o scrisoare adresată prof. Ion Marin Almăjan, Radu Mihai Crișan, cel care a scris „Istoria interzisă”, scrie:
„Nici Nicolae Iorga şi nici Virgil Madgearu nu au fost ucişi de către legionari. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă Domnule Profesor!… Ba dimpotrivă!…”
Una dintre piesele de rezistență ale culturii românești, chipul marelui savant se găsește pe bancnota de 1 leu.http://activenews.ro/
