Am întâlnit iubirea într-o zi frumoasa de vara. Am dat frâu liber sentimentelor si am ajuns aici. Am uitat de trecut si am fost învaluita de prezent. Mi-am recuperat visurile si iluziile pierdute într-o zi oarecare si am pornit din nou la drum. Un drum lung pe care o sa îl urmez îndeaproape. Un drum pe care o sa stiu sa lupt pentru ceea ce am si hotarâta voi trece peste orice obstacol ce îmi va aparea în fata.Ma voi lasa condusa de sentimente si voi privi lumea ca pe ceva prea frumos. Voi încerca sa confund visul cu realitatea si voi zâmbii soarelui de fiecare data când îmi voi aminti de tine.Si daca va fi sa plâng îmi voi aminti de fiecare zi în care am plâns pentru ca eram nevinovata si totusi am fost judecata pentru tot ce nu am facut si ce am cerut. Am întâlnit perfectul într-o zi perfecta. Am privit în sus si mi-am dat seama ca orice sfârsit nu e decât un nou început.Ca acolo unde se termina muntii începe cerul, ca acolo unde se termina viata, moarte îsi face loc si acapareaza tot ce e am avut mai frumos.
Am uitat sa mai plâng. Am uitat cum e sa te doara si sa simti ca nimic nu mai are rost. Am uitat de suferinta care adeseori îmi taia respiratia si ma dobora la pamânt gata sa ma distruga si sa ma faca sa ma simt inexistenta. Am învatat sa zâmbesc din nou într-o zi obisnuita si totusi mai speciala decât toate celelalte. Atunci te-am întâlnit pe tine si parca am renascut din tot ceea ce era prabusit în acel moment la pamânt. M-am ridicat atunci printre ruinele unei iubiri depasite si m-am îndreptat catre ceea ce avea sa fie un nou început. Am uitat sa mai privesc înapoi când ti-am întâlnit privirea calda si ti-am simtit durerea.Si as fi vrut sa plâng pentr-un moment caci pareai trist dar te-am luat de mâna si ai zâmbit. Am citit în privirea ta inocenta un suflet bun dar spart în o mie si una de bucatele. Si fara teama am hotarât sa culeg cioburile ce le lasai în urma ta si sa le fac din nou un tot. Sa le unesc înapoi cu ceea ce aveam eu sa daruiesc pentru ca tu aveai nevoie doar de putina iubire sincera sa te refaci din nou. Atunci am înteles ca ai nevoie de o parte din mine pentru a-ti întregi sufletul si fara sa stau pe gânduri ti-am daruit nu numai aceea parte, ci tot ce însemn eu. În acel moment m-ai privit si ai vazut ceva ce de mult cautai, înca un suflet ranit ce avea nevoie de îngrijire.Si împreuna ne-am vindecat ranile deschise de atâta si atâta timp. Am reusit sa ne recuperam zâmbetele ce le credeam pierdute si visele ce le credeam uitate. Am construit o mica temelie în care ne-am zidit sufletele pentru totdeuna. Am început povestea unei nemuritoare iubiri fara sfârsit si azi suntem aici. Azi ne privim si am uitat de tot ce-am pierdut într-o zi banala în care cuvintele ne-au distrus sperantele. Avem mai mult decât am am avut înainte si nu avem nevoie de vorbe pentru a exprima cele mai profunde sentimente. Sunt de ajuns privirile si gesturile tandre de dimineata. E de ajuns un zâmbet sau poate o lacrima de fericire. Caci ce s-a darâmat a ramas undeva uitat si azi pamântul nostru e ceea ce de mult am visat sa fie. Ne vom sfârsii si noi în ziua în care acest nou vis se va sfârsi. Viitorul e mereu atât de absurd…
http://delliriums.blogspot.ro/
cine esti TU