Potrivit documentelor deţinute de ZIUAnews, timp de şapte ani, din 2007 până în 2013, un număr de 71.486 de fermieri au încasat de la APIA subvenţii în valoare totală de meste 21 milioane de euro, pentru o suprafață cumulată de 7.082.908,19 hectare de păşune aflate pe teritoriul României. Un calcul simplu ne spune că fiecare fermier a declarat că deţine, în medie, circa 99 ha de păşune, iar pentru fiecare hectar a încasat o subvenţie medie de 2.984 de euro. Practic, fiecare fermier a primit circa 3.000 de euro pentru un hectar de păşune, sumă enormă dacă ţinem cont că un hectar de pădure se vinde, în prezent, cu 3-4.000 de euro, iar unul de teren arabil nu depăşeşte 500 de euro. Iată, pentru exemplificare, situația a trei dintre acești șapte ani de muls bani europeni.
În 2007, subvenţia totală pentru 1.177.230,83 ha de păşuni, de care au beneficiat 6.818 fermieri, a fost de 2.796.923.867,46 de euro. Practic, fiecare fermier a deţinut, în medie, 172 de ha de păşune şi a beneficiat de o subvenţie de 2.375,8 de euro/ha. Cele mai mari subvenţii pentru păşuni au fost acordate în 2010, culmea, pe o suprafață mai mică decât cea din 2007: doar 960.697, 72 hectare. 8.238 de fermieri au beneficiat de subvenţii de 3.692.078.441,03 de euro. Asta înseamnă că fiecare femier a deţinut, în medie, 116 ha de păşune, încasând aproximativ 3.800 de euro/ha.
Anul trecut, subvenţiile pentru păşuni au fost ceva mai mici, dar în schimb au beneficiat de ele cei mai mulţi fermieri. Suma totală a subvenţiilor alocate în 2013 pentru 21.275 de fermieri a fost de 2.542.470.531,73 de euro, rezultând astfel 2.609 euro pentru fiecare hectar de păşune, și o medie de 45,7 ha de pășune pentru fiecare fermier. Trebuie precizat că, în conformitate cu prevederile regulamentelor comunitare şi ale legislaţiei naţionale în vigoare, „APIA gestionează măsuri de sprijin pentru fermieri finanţate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură-FEGA, unele măsuri de sprijin finanţate din Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală-FEADR şi subvenţii acordate de la bugetul de stat”. 80% din subvenție este asigurată de UE, restul venind de la bugetul de stat.
Unde s-au dus acești bani?
Trebuie precizat de la început că în categoria fermierilor intră şi consiliile locale, aeroporturile şi lăcaşele de cult. Acestea din urmă ridică o problemă specială, din cauza verificărilor extrem de anevoioase care să certifice exact suprafața de pășune care revine fiecărui lăcaș bisericesc care a solicitat astfel de bani.
ZIUAnews a solicitat APIA să precizeze numărul consiliilor locale și al lăcașelor de cult care au primit bani pentru pășuni, dar Agenția nu a furnizat aceste informații. În schimb, Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii în două guvernări, a declarat pentru ziarul nostru că sumele i se par imense. „Din câte îmi amintesc, în 2011 nu erau decât 1083 de fermieri.” Diferența imensă, de la această cifră menționată de Tabără și până la zecile de mii de fermieri care, conform APIA, au luat sume foarte mari, poate constitui cheia afacerii. Este posibil ca banii să fi ajuns, cu ajutorul unor complicități la cel mai înalt nivel, la consilii locale, orășenești și județene, sau la lăcașe de cult. Numărul fermierilor care au primit bani din aceste fonduri a crescut de la an la an: de la 6818 în 2007, la 21.275, anul trecut. Până la lămurirea situației de către APIA, suspiciunile într-acolo merg!
Pe ce teren jucăm cu UE?
România a negociat cu Uniunea Europeană subvenționarea a maximum patru milioane de hectare de pășune anual. Această limită nu a fost atinsă niciodată din 2007 până în prezent.
APIA a comunicat, în scris, în 2012, către ZIUAnews, că suprafaţa de păşune declarată de România la UE nu este de 4.000.000 de hectare, ci mult mai mică. „Suprafaţa totală de păşune declarată de către fermierii care au depus dosare de sprijin pe suprafaţă la APIA este următoarea: în anul 2008 – 2.559.174,26 ha; în anul 2009 – 2.647.633,84 ha; în anul 2010 – 2.606.256,07 ha, în anul 2011 2.606.587,72 ha” se precizează în răspunsul Agenției. Din datele comunicate de aceeași APIA, prin intermediul Ministerului Agriculturii, la o distanță de doi ani, rezultă diferențe imense de suprafață de la an la an! Probabil că UE a constatat că nu toate dosarele de subvenție îndeplinesc criteriile de eligibilitate.
Primăriile inventează turme-fantomă
Faptul că UE oferă subvenții și pentru pășuni și, separat, și pentru animale, a fost mană cerească pentru primăriile care dispuneau de astfel de terenuri. Concret: mii de primari nu au avut nici animale și nici nu au desfăşurat activitate agricolă. Pentru a lua, totuși, banii de la UE, unii au început să nu mai ceară subvenții în mod direct, ci prin ciobanii care adunau oile sau prin diverse asociaţii-fantomă, uitând însă că Ordinul 246/2006 îi obligă pe ciobani să aibă acceptul fiecărui membru pentru a solicita plăți şi a distribui banii către cei care le-au dat oile. Una dintre condițiile impuse de UE pentru subvenționarea pășunilor era întreținerea lor ecologică. Asta înseamnă că erau interzise insecticidele și erbicidele. Mai mult decât atât, curățirea arbuștilor și a copacilor nu se putea face cu drujba sau ferăstrăul electric, ci doar cu toporul! Pentru astfel de operațiuni s-au decontat sume de zece ori mai mari: dacă în realitate treaba costa 150 de lei la hectar, în acte figurau prestații remunerate cu 1200-1500 de lei.
Târziu, primarii şi-au dat seama că au încălcat flagrant Legea 78/2000, care, la art.181, precizează că „Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi”.
Altă reţetă de subvenţionare a primăriilor
Unul dintre cele mai ușoare moduri de a accesa o subvenţie europeană este să declari că ai animale. În acest sens, Comunitatea Europeană a instituit Unitatea Vită Mare (un cal, o vacă = 1 UVM; o oaie, o capră = 0.15 UVM). Încărcătura maximă pentru un hectar de teren este 1 UVM, adică poţi încasa subvenţia pe un hectar dacă ai un cal sau o vacă. Dar cum în România numărul animalelor este mic, lucrurile au fost forțate, coborându-se cu încărcătura minimă obligatorie la 0,3 UVM. Cu două oi sau două capre, spre exemplu, poţi încasa subvenţia pe un hectar. Deoarece în România nici măcar acest minimum nu a putut fi acoperit, statul român a dat posibilitatea, încă din 2008, prin Ordinul 246/2008, ca primăriile să ia ele banii pentru suprafeţele de păşune ce nu sunt acoperite de animalele oamenilor. Astfel, la art. 5, alin. 7 al Ordinului 246/2008 se precizează: „Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru pajiştile comunale pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, pentru respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006”.
Din păcate, acest Ordin a fost foarte prost înţeles în teritoriu, lăcomia primarilor generând catastrofe la nivel naţional, care au dus la scăderea numărului de animale de aproximativ trei ori, primăriile refuzând practic să le mai închirieze oamenilor păşuni, pentru a putea să declare cât mai mult teren și să încaseze cât mai mulți bani.
Avertismente discrete
Surse din cadrul DNA au precizat pentru ZIUAnews că furtul subvenţiilor europene pentru păşuni a ajuns la dimensiuni greu de imaginat şi că „în afara celor 2.600 de primari care se estimează că sunt implicați, din care 2500 sunt „portocalii”, mai trebuie arestaţi şi vreo 40.000 consilieri, lucru care nu se va întâmpla niciodată în România, pentru că nu ar avea unde să-i închidă”. În schimb, oficialii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dar și ai Guvernului, au recomandat discret, la vremea respectivă, celor care au făcut valuri pe această temă că „ar fi bine să se linștească, deoarece România riscă să piardă 12 miliarde de euro în cazul în care tam-tam-ul ajunge la urechile Comunităţii Europene”.
Justiția a fost mielușel
ZIUAnews a semnalat încă din 2012 că, printr-o inginerie financiară regizată prin documente falsificate de către 2.600 primari, dintre care 2.500 sunt ai PDL, în cârdăşie cu 40.000 de consilieri locali, dar şi angajaţi de la APIA, crescătorilor de animale din România li s-au furat, din 2007 şi până în 2011, 5 miliarde de euro. Afacerea a fost muşamalizată la vremea respectivă de către şeful Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Laura Codruţa Kovesi, dar şi de către Direcţia Naţională Anticorupţie, condusă de către Daniel Morar.
Șefii APIA din 2007 până astăzi
Potrivit informatiilor detinute de ZIUAnews, conducerea APIA a fost asigurată din 2007 și până în prezent de următoarele persoane:
Nicolae Sterghiu – 2007
Doru Nechiti (interimar) – iulie 2007 – mai 2008
Dan Gherghelas-mai 2008-12 februarie 2009
Melinda Kerekeş (interimar) -19 martie 2009-1 aprilie 2009
Mariana Drăghici (interimar) -12 februarie 2009-19 martie 2009
Daniel Constantin – 1 aprilie 2009-6 octombrie 2009
Melinda Kerekeş – 6 octombrie 2009-18 februarie 2010
Florin Marius Faur – 18 februarie 2010-13 iunie 2012
Gheorghe Benu – 13 iunie 2012- mai 2014
Arbitrul transformat în jucător
ZIUAnews a semnalat, încă din 2012 că, începând din 2007 și până în 2011, România a furat de la Uniunea Europenă, prin complicitatea primarilor, consilierilor locali şi angajaţilor APIA, circa cinci miliarde de euro şi riscă să fie penalizată cu încă șapte miliarde de euro. Pentru suprafaţa de păşune necesară animalelor, crescătorii beneficiază de o subvenţie anuală care variază între 125-385 euro/ha, în funcţie de zonă, însă media este undeva în jur de 300 de euro/ha. Din această sumă, statul este obligat să plătească crescătorilor de animale circa 20%, restul fiind bani din bugetul Comunităţii Europene. Din dorinţa de a nu plăti aceşti 20%, dar şi pentru a „rotunji bugetele locale ale primăriilor”, toate guvernele din 2007 şi până în 2011 au făcut tot ceea ce a fost posibil (şi chiar au reuşit) să ascundă cât mai bine această subvenţie de urechile ţăranului de la noi. Culmea, chiar au dat anumite „ordine”, prin care permiteau primăriilor să se declare crescători de animale, cu toate că ştiau prea bine că Primăria nu are nici animale şi nu desfăşoară nici activitate agricolă. Astfel, cel ce trebuia să închirieze (concesioneze) terenurile către ţărani, adică primăria, din arbitru a fost transformat în jucător, punându-le oamenilor condiţii aberante de genul „trebuie să fiţi în acelaşi timp şi lucrător în pensiunea agroturistică dar şi lucrător în creşterea animalelor”. De ce? Simplu. Pentru că adevăraţii crescători de animale să nu poată păşuna pe aceste terenuri, dar, în schimb, primăria să le declare păşuni pentru a încasa subvenţia.
„Fraude mai mari decât cele privind subvenţiile pentru păşuni nu există în România, iar cea mai mare parte a fondurilor europene destinate fermierilor a ajuns la primării”, Kehaiyan Garbis Vincenţiu, preşedintele Asociaţiei pentru Prevenirea Abuzurilor Fiscale (APAF)â
„Suma este enormă şi cred că undeva este o greşeală. În 2011 erau 1.083 de fermieri, iar acum circa 1.000 de primării sunt în culpă privind subvenţiile destinate păşunilor şi izlazurilor comunale”, Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii.
