As vrea sa te mint dar nu pot.
Daca nu ti-ai gasit pereche pana azi e din cauza titlului meu.
Pur si simplu inima ta nu a gasit ecou in alta inima atat cat sa aiba incredere in absolut.
Multe drame se intampla din cauza faptului ca cel sau cea ce-ti ameteste viata si inima nu e compatibil sau compatibila cu tine.
Adica cum?
Ce inseamna asta, in ce fel ar trebui iubirea ta sa se simta atat de plina de viata incat sa ajunga singura, fara efort, la concluzia fara echivoc cum ca ti-ai gasit o fiinta compatibila cu tine, ca sunteti intr-adevar compatibili ?
Ce e aceea compatibilitate?
Habar n-am, drept sa-ti spun.
Un singur lucru stiu, si il stiu atat de clar incat as scrie pe Intercontinental.
Argumente stiintifice, filozofice, reale sau nu palesc in fata inimii tale, ele sunt nimic. sunt exact fire de nisip spulberate de vant cand vine vorba despre doua fiinte ce se potrivesc, se armonizeaza. alcatuiesc un intreg ce zambeste lumii plin de viata si speranta.
N-as putea sa-ti dau alte argumente decat ceea ce mi s-a intamplat mie, absolut tot ce scriu e din pura-mi experienta personala – buna sau mai putin buna, din greselile ce le-am facut si care sunt sigur nu-ti sunt nici tie straine.
Prima dragoste te ameteste, e misterul femeii si fascinatia barbatului, e alegerea unui fulg de zapada ce cade fericit ca moare pe asfaltul ud de dorinta.
Nimeni si nimic nu-ti spune ce va urma.
Si gresesti, e atat de simplu cum bei un pahar de apa, de asta-ti spun ca sunt atat de fericit cand vad un cuplu ce sfideaza orice regula fiind impreuna de pe bancile scolii si pana-n eternitate.
Am avut norocul sa cunosc un astfel de cuplu, el e Liviu si ea Alexandra, sunt atat de impreuna de atat de mult timp incat raman in sufletul meu ca superlativul indecent de frumos ametit de o viata ce, cateodata, chiar nu cunoste limite in imaginatia-i fantastic de diversa.
Adica cum???
Cum e posibil sa fii in aceeasi banca la scoala, liceu, facultate, apoi sa te casatoresti si in prezent sa ai impresia ca ai vazut-o prima data, atat de mult s-o iubesti???
Uite ca e posibil, te duc de manutza la ei si ii vei sorbi din priviri atat de frumosi sunt.
Intr-o lume ce se contopeste la intamplare pentru a se diviza si contopi instant de parca sunt amibe la microscop, exista si cazuri extraordinare, exemple de urmat sau surse de inspiratie pentru o umanitate prea ametita de divort, de plansul si dorul ingerasilor pentru un tata sau o mama…
Eu.
Am cunoscut-o acum 20 de ani si totul a fost frumos. Am crezut ca nu se poate mai frumos, nu mi-am imaginat o clipa ca voi divorta, ca voi gusta din cupa amara a dorului de tata.
Eram compatibili?
Nu stiu sau nu stiam sau nu am stiut niciodata pana in clipa in care intr-adevar am stiut.
Asta insemna experienta, asta cateodata te urmareste toata viata exact ca un deja-vu dupa care tanjesti fara sa stii, fara sa ai habar, fara sa-ti imaginezi ca exista si e pentru tine.
A venit o zi cand eforturi aparent necesare intr-o casnicie apusa nu au mai existat, cand serii de compromisuri facute pe altarul unui sentiment puternic si-au declarat independenta, parasindu-ma cu totul…
Inca suspinand dupa o dragoste apusa am simtit doi ochi imensi caprui ca ma cerceteaza in delir.
Si in delir s-au intamplat toate.
Dragoste, sex, viata, maini de barbat ametite de manute de miniona si de un sentiment final de iubire ce mi-a redat pentru prima data in viata ce inseamna sa fii compatibil in delir cu o fiinta de sex opus.
Si nu poti sa nu compari, n-ai fi om daca nu ai face-o…
Fiecare amanunt, fiecare traire, fiecare dorinta si fiecare rasarit sunt doar clipe de fericire in care te reconsideri, iti dai seama ca nu a fost vina nimanui, ca lipsa de compatibilitate e adevarata si ca o drama din trecut are, in sfarsit, o explicatie de viata.
Te trezesti cu ochii ei in creier si o vezi sarutandu-te in somn, ametita si incurcata de o postura ce nu lasa loc de replica, o iei in brate si uiti durere, uiti amintiri ce altfel ar fi mocnit cautandu-si o viata imposibila…
Nu e vina nimanui, sau e vina lumii ca exista sau ea e de vina ca a plecat sau tu esti de vina ca ai uitat… aiurea….
Ti se ia ca o panza de pe ochi, si ochii, uimiti de atata lumina se inchid lasand locul unor vise ce nu au stiut sa moara in tine.
Asta inseamna, in cateva ganduri asternute in noapte, sa fiti compatibili in delir.
Cu drag,
Cristian.

Felicitari!
Atat de simplu si frumos.