Nu merităm !

Deşi am auzit prima dată de energia gratuită sau energia liberă prin 2005, de posibilitatea utilizării unor cantităţi nelimitate de energie m-am lovit încă din copilăria mea, când,  la curent fiind cu literatura despre OZN-uri, realizasem că aceste vehicule îşi bazează deplasarea pe controlul gravitaţiei… Intuiam încă de atunci că motoarele acestor vehicule extrem de grele ( urmele lăsate pe sol indicau pentru discuri cu diametre situate în jurul a 10  m, greutăţi care depăşeau sute de tone şi uneori chiar treceau de o mie ) nu au nimic în comun cu tehnologia cunoscută de noi…

Era fantastic să realizezi că un vehicul care se deplasează atât de dezinvolt sfidând toate legile cunoscute ale aerodinamicii poate cântări atât de mult… şi concluzia logică la care am ajuns încă de atunci a fost că probabil e nevoie de cantităţi impresionante de energie… care părea ilogic să poată fi obţinute într-un spaţiu atât de mic cât se presupunea că ar fi volumul unui „disc de aluminiu” cu diametrul de doar 10 m.

În 2005 citind articolul despre energia liberă semnat de Peter Lindemann       şi apărut în varianta australiană a revistei Nexus în 2001, ( Nexus nr. 2/2005) aflam prima oară atât despre energia liberă cât şi despre faptul că Tesla fusese cu totul altcineva decât învăţasem, sau mai bine spus, nu învăţasem  eu, în şcoală.

Iată ce citeam eu atunci în introducerea acelui articol intitulat „Unde este energia gratuită ?” :

« Spre sfârşitul anilor 1880, jurnaliştii specializaţi în electricitate şi în ştiinţele asociate preziceau „electricitate gratuită” pentru viitorul apropiat.

Descoperirile incredibile legate de natura electricităţii deveniseră ceva obişnuit. Nikola Tesla demonstra ,,iluminarea fără fir” şi alte minuni asociate curentului de înaltă frecvenţă. Niciodată până atunci nu existase aşa un entuziasm în ceea ce priveşte viitorul. În mai puţin de douăzeci de ani urmau să apară automobile, avioane, filme, înregistrări muzicale, telefoane, transmisiile radio şi aparatele de fotografiat. Epoca victoriană ceda locul în favoarea a ceva complet nou. Pentru prima dată în istorie, oamenii obişnuiţi erau încurajaţi să-şi imagineze un viitor utopic, îmbogăţit de mijloace de transport şi de comunicare moderne, precum şi de locuri de muncă, alimente şi locuinţe pentru toată lumea.

Bolile şi sărăcia urmau să fie învinse. Viaţa urma să devină mai bună şi de data asta toată lumea urma să capete „o felie din tort”.

Ce s-a întâmplat deci? În mijlocul acestei explozii tehnologice, unde au dispărut descoperirile din domeniul energeticii? Toate acele emoţii legate de ,,electricitatea gratuită” nu au fost altceva decât rodul unei gândiri exagerat de optimiste pe care „ştiinţa reală” le-a dezaprobat ulterior?

STAREA TEHNOLOGICĂ DIN PREZENT

De fapt, răspunsul la această întrebare este „nu”. Mai mult, contrariul este adevărat. Au fost dezvoltate tehnologii energetice spectaculoase, împreună cu inovaţii uimitoare în alte domenii. De atunci s-au descoperit metode multiple de a produce cantităţi vaste de energie, la preţuri extrem de scăzute. Oricum, nici una dintre aceste tehnologii nu a ajuns pe piaţa de consum, ca şi articol comercial. Vom discuta pe scurt despre motivul pentru care lucrurile s-au petrecut astfel. Mai întâi, aş dori să vă prezint o scurtă listă de tehnologii producătoare de „energie gratuită” pe care le cunosc şi care s-au dovedit, dincolo de orice îndoială, rezonabile.

Trăsătura comună tuturor acestor descoperiri este folosirea unei mici cantităţi dintr-o formă de energie pentru a controla sau elibera o cantitate mare dintr-un alt tip de energie. Multe dintre ele exploatează într-un anume fel câmpul eteric fundamental – o sursă de energie ignorată de ştiinţa „modernă”. »

După citirea acelui articol am rămas cu sentimente amestecate de dezamăgire şi frustrare… căci am înţeles că de fapt există cineva, mult peste puterea mea de înţelegere care controlează strict destinele omenirii… şi urmare a fost că am vrut să aflu şi eu care sunt aceste tehnologii, să văd dacă există pe undeva informaţii despre ele… şi cam ce fel de tehnologii sunt… Intuiam că e vorba de electronică de electricitate, aveam cunoştinţe  minime consideram eu din ambele domenii aşa că de atunci am început să caut informaţii…

Informaţiile s-au adunat ba chiar de la un moment dat în cantitate din ce în ce mai mare…  Dar odată cu aceste informaţii am înţeles un lucru esenţial… am înţeles că dacă energia poate şi ar trebui să fie gratuită, tehnologia care ţi-o poate pune la dispoziţie nu este şi nu va fi niciodată gratuită…

Acele colectoare-convertoare care utilizând pentru funcţionare o cantitate infimă de energie, convertesc o formă de energie într-o altă formă – de obicei electricitate, sunt ansambluri tehnice care trebuie construite de cineva…

Aceste colectoare se fac cu materiale, cu scule prelucrătoare, cu ore muncă şi cu salarii care trebuie plătite… Într-o societate în care nimic nu e gratuit, nimeni nu va face indiferent ce tehnologie pentru a o oferi gratuit…

Dar totodată am mai înţeles un lucru… am înţeles faptul că sistemul internaţional de control şi evidenţă a drepturilor intelectuale în domeniul tehnic – totalitatea oficiilor de brevete şi mărci din întreaga lume nu va permite nici unei fabrici sau atelier, indiferent de unde, să  utilizeze o tehnologie care aduce atingere tehnologiilor actuale… Iar cei care le stăpânesc şi controlează pe acestea – capii sistemului bancar şi industrial mondial – nu vor permite nimănui să producă o asemenea tehnologie…

Ca urmare  era clar ca lumina zilei că cine vrea energie liberă trebuie să şi-o colecteze singur… Asta înseamnă că trebuie să-şi construiască singur colectorul respectiv…

Şi am mai înţeles un lucru esenţial de aici, acela că dacă ai energie liberă, la discreţie devii un om liber, un om căruia nimeni nu-i mai poate impune cum să gândească şi ce să gândească, şi mai ales căruia nimeni nu-i mai poate băga mâna în buzunar când şi cum vrea.

Şi aici intrăm în conflict cu mentalitatea  maselor largi care prin sistemul educaţional şi prin presă au fost dresaţi să nu aibă decât un minim posibil de cunoştinţe tehnice strict limitate pe un singur domeniu, şi să aştepte ca tot ce au nevoie să le fie oferit în magazine, pentru ca ei doar să scoată banul din buzunar şi să cumpere…

Am fost idealist şi naiv crezând că dacă voi scrie despre aceste tehnologii oferind informaţii pe înţelesul tuturor şi trimiţând la brevete şi inventatori, voi oferi concetăţenilor mei un instrument… anume instrumentul prin care aceştia să-şi câştige independenţa şi libertatea…

M-am înşelat amarnic… căci concetăţenii mei nu doresc asta… Ei sunt suficient de leneşi ca să le fie greu să citească un brevet şi  mai ales şi mai leneşi ca să meşterească la a-l pune-n practică…

Concetăţenii mei de asemenea sunt suficient de proşti ca atunci când citesc un brevet să nu înţeleagă nimic din el… pentru că în anii de şcoală majoritatea dintre ei au învăţat pentru note, nu pentru ei înşişi, şi acum, oameni maturi habar nu au să citească şi să interpreteze un desen tehnic, habar nu au de un minim de cunoştinţe şi îndemânări tehnice…

Am crezut că majoritatea concetăţenilor mei sunt la fel ca mine… doar au făcut aceiaşi şcoală ca şi mine…

M-am înşelat amarnic.. în vrem ce eu în lungul proces de şcolarizare am selectat din noianul de cunoştinţe predate tot ce mi-a fost util în viaţă ajungând să am un bogat bagaj de cunoştinţe tehnice teoretice şi practice,  majoritatea colegilor mei, mulţi  din ei, chiar mai buni la învăţătură ca mine, nu au reţinut nimic din şcoală…

Şi constatat acum stupefiat, că eu care în şcoală învăţam doar enunţurile şi definiţiile principiilor fizice fără a  da vreo atenţie demonstraţiilor matematice ale lor, ştiu acum mai multă fizică decât toţi colegii mei care au învăţat după aceleaşi manuale ca şi mine…

Şi atunci mă mir că nimeni nu e capabil să înţeleagă un brevet şi să-l pună-n operă ? Atunci mă mir că aproape nimeni nu crede că un motor magnetic poate produce lucru mecanic, sau că toţi consideră că un grup cinetic motor-generator e  un perpetuu mobile, o escrocherie ( „trebuie să fie ceva necurat la mijloc !” ) ?!…. Asta cu atât mai mult cu cât tinerii din ziua de azi nu cunosc nici măcar cât am uitat eu din ce am învăţat cândva… Ce pretenţie pot avea eu ca tinerii care habar nu au ce-i o casetă de rulment să înţeleagă cum funcţionează un grup cinetic motor-generator… cu toate explicaţiile mele  pe înţelesul oricui ?!…

Dar cu adevărat trist este, că toţi aceşti concetăţeni de-ai mei, frustraţi de prostia şi limitările lor mă acuză sau mă critică pe mine că nu le ofer pe tavă o tehnologie pe care sistemul industrial de stat nu e dispus să-l ofere…iar ei nu sunt în stare să şi-o realizeze singuri.

Sunt catalogat ca impotent, sau prost, pentru că nu par a înţelege că de fapt ei  sunt impotenţii, cei care nu sunt capabili să înţeleagă un desen tehnic, dar totodată  neînţelegându-l au pretenţie ca un tehnician de excepţie cum e bătrânul inventator Justin Capră, să le ofere lor desenele tehnice şi planurile amănunţite al invenţiilor sale… pe internet.

Şi ei ce vor face cu ele de vreme ce habar nu au ce-i o casetă de rulment sau o fulie ?… Nu mai spun de a şti să şi le construiască apelând la una din cele două meserii străvechi ale omenirii, tâmplăria sau lăcătuşeria  ?…

Trist cu adevărat este că aceasta fiind situaţia, concetăţenii mei sunt suficient de fuduli ca să nu-şi recunoască limitările, şi preferă să acuze pe cei ca mine de impotenţă… Trist este cu adevărat faptul că nerecunoscându-şi limitările,  sunt pe deasupra şi extrem de lacomi şi de zgârciţi pentru a accepta că nimeni nu-ţi oferă nimic pe gratis, cu atât mai puţin o tehnologie care este refuzată oficial…

Trist şi cu adevărat tragic este faptul că nimeni nu e dispus să scoată un ban din buzunar, sau din fondurile guvernamentale, europene, etc., pentru a-i plăti pe cei care au cunoştinţele necesare pentru a construi asemenea tehnologii…

Şi trist şi cu adevărat tragic e că, nefiind dispuşi să plătească sunt totuşi suficient de proşti şi de lacomi încât să aibă pretenţia ca cei care cunosc „să facă dom-le  pe dracu-n patru” şi să construiască acele  „generatoare de energie liberă” ca să aibă ei de unde să le cumpere… că… vezi Doamne, ar fi datoria lor sacră să facă asta !…

Dar … aşa cum spuneam nu-s dispuşi să plătească costurile implicate de procesul de producţie… Mulţi dintre ei pentru că pe lângă banii mulţi pe care-i au posedă o cantitate invers proporţională de neuroni… şi ca atare nu înţeleg că orice tehnologie pe lumea asta trebuie realizată de nişte muncitori, într-un atelier, cu nişte materiale de producţie, folosind nişte scule electrice sau de alt fel, care consumă electricitate. Iar la sfârşitul zilei de muncă  toate aceste materiale şi energie consumată trebuie plătite, iar acel muncitor trebuie să aibă un ban în buzunar cu care să poată cumpăra de mâncare pentru a se hrăni pe el şi familia lui…

Şi da… energia liberă e gratuită, dar colectorul-convertor care o culege şi o transformă în electricitate nu… El costă…  Nu costă prea mult însă !… Preţul de producţie al unui asemenea colector  e comparabil cu preţul comercial al unei drujbe bune…

Dar tocmai pentru că el costă cât o drujbă dar nu se găseşte în magazin preferăm să mergem la magazin, să cumpărăm o drujbă, cu care să tăiem un arbore care abia ne va încălzi o jumătate de lună…

Cu acelaşi preţ am scăpa de toată lupta de a doborî câţiva arbori iarnă de iarnă, de toată lupta de a-i toca şi a-i încărca  în căruţe sau camioane şi a-i duce acasă… de toată lupta de a sparge toată iarna, lemne…

Un colector de energie liberă ne-ar asigura independenţa energetică totală… căci odată cumpărat ar furniza la preţul unei drujbe suficientă energie nu doar ca să ne încălzească casa, ci şi ca să ne-o lumineze, să ne încălzească apa cu care ne spălăm şi de asemenea să ne furnizeze şi energia termică cu care să ne gătim mâncarea… Dar noi preferăm să mergem la magazin şi să cumpărăm o drujbă…

De aceea spun că nu merităm… Dacă nu suntem conştienţi că atunci când intrăm într-o pădure cu drujba-n mână nu suntem altceva decât nişte criminali… nu merităm energie liberă…

Dacă nu conştientizăm că a tăia un arbore şi a-l arde în sobă e o crimă, şi nu căutăm alternative la asta, nu merităm energie liberă…

O ţară năpădită de drujbe nu merită energie liberă ! PUNCT !…

Am fost un naiv crezând că oferind informaţii despre energie liberă aş contribui la ridicarea spirituală a concetăţenilor mei…

Internetul e plin de  saituri şi bloguri care fac referire la o pretinsă înălţare spirituală pe care o trăieşte omenirea în prezent…VACS ! Pe dracu !!! NU există nici o ridicare spirituală…  Nu există decât  declaraţii făţarnice !

Ipocrizie, lăcomie, perfidie şi răutate duse până la extrem. Acesta-i adevărul… Omenire se îndreaptă  cu viteza unui supersonic spre fundul unei prăpastii morale…

Pe blogul acesta în partea dreaptă scrie că cel care îl are nu are nici o sursă de venit, adică eu… şi fac apel la vizitatorii  blogului să depună o sumă în contul meu sumă care să mă ajute să continui munca de informare…

În spatele oricărei informaţii afişată sau tipărită se află munca unui om… A scrie o pagină este o muncă de o jumătate de oră… a formata un text şi a prelucra  o imagine ( a-i pune contur, a-i modifica conţinutul, contrastul, claritatea, luminozitatea a face un desen  fie el tehnic sau o schiţă ) e o altă muncă de o jumătate de oră, o oră şi uneori chiar mai mult…

În spatele fiecăruia din cele peste 25 de articole largi pe care le-am postat pe acest blog s-a aflat o muncă de câteva zile…

Pe saitul meu  ( inclusiv pe blog ) în această jumătate de an de când  l-am lansat au intrat circa 20 000 de vizitatori… Asta înseamnă o medie zilnică de  110 vizitatori… din  totalul celor care au vizitat acest sait, absolut şi atenţie subliniez asta, absolut nimeni nu a depus nici un ban în contul afişat în dreapta acestei pagini !

Şi eu ce să înţeleg din asta ? Pe paginile de socializare sunt criticat, beştelit, jignit, catalogat drept impotent, iar pe blog  toţi cei care aţi intrat mi-aţi lăudat munca dar nu aţi contribuit cu absolut nimic la a mă ajuta să o continui… Cu alte cuvinte v-aţi căcat pe munca mea…

Şi atunci… De ce oi fi eu prost să vă mai dau informaţii !?… de vreme ce nu sunteţi dispuşi să le apreciaţi la adevărata lor valoare ?…

Ca urmare concluzia mea se referă nu doar la concetăţenii mei, români ci la întreaga omenire de fapt… De vreme ce nu suntem în stare să apreciem viaţa şi drepturile fiinţelor din jurul nostru, de vreme ce nu suntem în stare să apreciem munca celor din jurul nostru şi considerăm că doar noi suntem cei care trebuie să fie răsplătiţi ceilalţi ar fi obligaţi să ne dea totul pe gratis, iar dacă nu o fac merită fraieriţi, şi şmecheriţi, e clar că omenirea nu doar că nu e pregătită pentru a avea acces al energie liberă ci  mai mult de atât, nici măcar nu merită asta ! Cu stimă ! CCD.

http://blog.catalindancarnaru.ro/