Publicul românesc s-a obişnuit cu ştirile de genul „reducerea CAS se amână, deoarece FMI şi guvernul nu au ajuns la un acord”. În mod normal, într-o societate sănătoasă, fiecare ştire de acest gen ar trebui să provoace alergie.
După eşecul negocierilor cu FMI, premierul Victor Ponta a anunţat că CAS va fi redus cu cinci puncte procentuale începând cu 1 octombrie, măsura fiind implementată printr-o lege asumată de guvern. Această declaraţie este o tentativă de a păstra aparenţele şi de perpetua iluzia controlului guvernului asupra politicii economice. În fond, situaţia este alta: delegaţia FMI controlează toţi parametrii fundamentali ai politicii bugetare şi implicit a politicii economice a statului român. În termeni realişti se poate constata faptul că România a ajuns sub control direct al unei entităţi externe. Ar exista tentaţia firească să spunem că FMI a cumpărat controlul asupra guvernului de la Bucureşti, dar situaţia este mai gravă. Miliardele de dolari pe care FMI-ul le-a dat pentru „stabilizarea economiei” în toiul primei faze a crizei economice globale au ajuns să fie investite în obligaţiuni de stat ale SUA şi în obligaţiuni ale ţărilor europene. De fapt, s-a produs transferul banilor dintr-un buzunar occidental în altul, în care BNR a ajuns să fie un simplu intermediar. Merită menţionat încă un detaliu grăitor: dobânda pe care FMI o percepea de la statul român este mai mare decât dobânda pe care acesta o primeşte din „investiţiile” în obligaţiunile americane, deci statul român, implicit cetăţeanul, plăteşte din propriul buzunar pentru privilegiul de a fi un o verigă intermediară într-o operaţiune de tip suveică în care banii de la FMI ajung să crediteze bugetul federal al SUA. Ca bonus, această operaţiune, s-a soldat şi cu consolidarea controlului direct şi total asupra politicii economice ale statului român. Dacă această situaţie îi pare cuiva normală, definiţia normalităţii trebuie revizuită.
Victor Ponta are nevoie de o reducere a CAS pentru a puncta în campania electorală şi acum încearcă să găsească o rută ocolitoare care presupune menţinerea deficitului bugetar la nivelul agreat de FMI. Echipa PSD speră că în acest fel vor putea opera reducerea fără a fi nevoie de acordul delegaţiei Fondului, însă experienţa ţărilor din America Latină şi Africa, care au mai încercat asemenea manevre arată că FMI nu prea tolerează asemenea abordări.
Unica metodă prin care o ţară poate scăpa de controlul toxic al FMI este „metoda Orban”, cu toate consecinţele de rigoare. Din păcate pentru România, Victor Ponta nu este Viktor Orban. Poate insistenţa cu FMI îi sabotează planurile politice îl va face pe premierul român să fie mai dur, dar şansele pentru o asemenea evoluţie sunt prea slabe pentru a fi luate în calcul la modul serios.
http://romanian.ruvr.ru/
