Marile companii farmaceutice capitaliste incep sa isi stringa rindurile si sa creeze un sistem complex pentru exploatarea celor ce apeleaza la ei de nevoie si nu de placere. Ele nu au imbunatatit nici un medicament, doar ambalajele sint diferite, nu au facut nimic ci doar au pastrat linia de fabricatie a medicamentelor.
Dupa cum vedem, Pfizer a propus lui Astra Zeneca achizitionarea ei pentru o suma uriasa de peste 150 de miliarde de dolari, ceea ce arata ca industria farmaceutica se consolideaza si se concentreaza, ceea ce face ca preturile sa creasca exponential, datorita monopolului.
Preturile medicamentelor sfideaza legea gravitatiei in evolutia lor. Incepind din 2007, costul medicamentelor originare, de firma, s-au dublat la cele cu o tinta exacta si extrem de necesare, cum ar fi cele destinate bolnavilor de scleroza multipla, care sint din ce in ce mai multi, celor bolnavi de cancer, care a devenit in vest mai frecvent decit gripa, celor cu presiune arteriala si chiar persoanelor cu deficiente erectile.
In timp ce indicele pretului de consum (CPI) a crescut in perioada 2007-2013 cu 12%, numai un medicament pentru diabet a crescut cu 160%.
Cincisprezece medicamente impotriva cancerului, introduse pe piata in ultimii cinci ani, costa peste 10.000 de dolari pe luna pentru un tratament complet, dupa cum releva datele eliberate de Memorial Sloan Kettering Cancer Centre. Cine si-l poate permite in conditiile acestea economice? Ce pot face cei fara loc de munca si bolnavi, care sint din ce in ce mai multi sau cei care nu primesc nici un plan de sanatate de la angajatori? Pot sa moara linistiti cu gindul ca sistemul capitalist a facut „tot ce a putut” pentru ei.
Un tratament pentru aducerea colesterolului in limitele normale, pentru aceia cu istorie a colesterolului, deci genetic, costa 311.000 de dolari pe an. Iar pentru un tratament al fibrozei cistice, costul este de peste 300.000 de dolari pe an.
Recentele fuziuni si achizitii de alte companii, pot duce preturile cu mult mai sus decit credem, deoarece cu cit o companie are mai multe medicamente strategice in fabricatie, cu atit puterea de a pune preturile discretionar, este mai mare si poate negocia sub alta forma cu lanturile de magazine.Concentrarea productiei aduce fara discutie preturi mai mari.
Chiar daca acum, in SUA, medicamentele generice reprezinta 86% din consumul total de medicamente, cheltuielile cu medicamentele ale populatiei americane nu numai ca nu au scazut ci sint din ce in ce mai mari.
In 2012, americanii au cheltuit pe medicamente 263 de miliarde de dolari, cu 11% mai mult decit in 2007, cind au cheltuit „numai” 236 de miliarde de dolari, dupa cum arata datele guvernului american.
Numai cresterile in preturi la medicamentele existente, au adus un volum de bani din vinzari, suplimentar, de peste 20 de miliarde de dolari, numai in 2013.
Foarte multe companii farmaceutice au multe medicamente ale caror preturi au crescut cu peste 75%, in perioada 2007-2011.
Capitalisti s-au obisnuit sa minta legat de rezultatele financiare, punind sumele de bani in analiza si nu unitatile vindute, numarul medicamentelor vindute, pentru a vedea daca tehnologia a ajutat la ceva si a generat preturi mai accesibile.
La orice se vinde in vest, ei arata cu cit a crescut suma vinzarilor si in general la obiectele strategice, dar aceste vinzari cresc datorita cresterilor de preturi si nu a vinzarii mai mltor unitati de produs. Aceasta o arata si somajul crescut, si saracia din ce in ce mai mare care afecteaza familiile vestice, si stadiul sanatatii lor si multe altele.
Minciuna nu mai merge,asta este problema, au inceput sa o vada chiar si tinerii ceva mai naivi.
De exmplu, firma de produse farmaceutice Biogen Idec, fabrica medicamentul pentru scleroza multipla denumit Avonex, care a scazut in vinzari pe unitati in ultimul an, dar pretul lui este de 1.363,50$ pe injectie in acest moment, fata de 552,19$ cit era in 2007. Darorita acestor cresteri de preturi, vinzarile Avonex au crescut ca volum de bani, cu peste 1,9 miliarde de dolari. Deci asa cresc ei cifrele de afaceri, fara rusine, dupa care vorbesc de tehnologie avansata si de ultim moment, care ar fi principala ratiune a somajului.
Pai ce economist poate crede aceste baliverne ? Ei au acces la credite cu dobinzi din ce in ce mai ieftine, achizitioneaza tehnologie de productivitate mare, micsoreaza fondul de salarizare prin scoaterea in afara cimpului muncii a mii de lucratori, au din ce in ce mai multe facilitati fiscale, si chiar in aceste conditii, ei vind mult mai scump, lasindu-l pe cel ce a iesit din cimpul muncii in totala imposibilitate de a-si procura mediamentele necesare pentru a supravietuii, dupa ce a fosta dus la sapa lemn cu sanatatea de un sistem capitalist „competitiv”.
Printre cele mai mari cresteri de preturi, le-a inregistrat Insulina pentru diabetici, un medicament strategic pentru ca ei sa supravietuiasca, ceea ce stiu si companiile farmaceutice criminale.
Din 2007 si pina in prezent, insulina a crescut la pret cu peste 162% pentru diferite forme vindute de Lily’s Humulin, iar alte forme ale produsului au crescut chiar cu 400%.
Ar fi multe de spus la acest capitol, dar as vrea sa vedeti cum isi cresc ei cifrele de afeceri si prostesc lumea cu sageti verzi pe indexurile de pe Wall Street pe sticla ecranelor TV, in timp ce in milioane de case, oamenii mor din cauza incapacitatii materiale de a procura aceste medicamente, asta dupa ce au fost munciti ca niste sclavi intr-un sistem de tensiune maxima in unitatile economice capitaliste.
Ar fi cazul sa ne gindim daca vrem sa ajungem la aceasta faza, mai ales ca Romania a avut o industrie farmaceutica de stat care furniza cam tot ce era necesar pentru piata interna si externa, la preturi accesibile tuturor. Ramine sa decidem noi daca ne avantajeaza jaful capitalist instaurat in Romania….
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
