Daniel Meze
O națiune, un popor are clasa politică pe care și-o merită. Această clasă politică nu poate să se nască sau să fie selectată din „spuma mării” ca şi Afrodita, ea este măsura (ne)putinţei unui popor. Timp de nouă ani de zile am fost jurnalist pe domeniul politic la mai multe ziare, radiouri şi televiziuni din Bihor şi din Cluj. După nouă ani de analiză am decis că este momentul să mă implic activ în sfera politică, constatând pe pielea mea cum „câinii latră… caravana trece”. În vara anului trecut m-am înscris în Fundaţia Mişcarea Populară şi am fost cooptat la nivel de conducere în judeţul Bihor. În primăvara acestui an, după ce un „intelectual” mi-a dat un şut în fund din Fundaţie, am făcut pasul în Partidul Mişcarea Populară, unde la fel am fost cooptat la nivel de conducere în judeţul Bihor. Am vrut să precizez aceste lucruri despre mine pentru a înlătura orice dubiu în privinţa pretenţiei de a fi „obiectiv”. Am să vă relatez, din interior, experienţa mea politică.
Tot aud slogane de genul: „Avem nevoie de o altă clasă politică!”; „Avem nevoie de un partid altfel!”; „Avem nevoie de intelectuali în politică!”; „Avem nevoie de un partid pur – Albă ca zăpada”; şi mai nou aud din partea unor colegi sau foşti colegi că „această clasă politică nu poate să fie reformată din interior”. Bun. Ce se întâmplă pe teren, în viaţa reală. Din zece persoane pe care le vei invita să intre într-un partid nou cum este PMP, nouă dintre ele vor spune că sunt scârbite de politică, nu vor să aibă de a face cu politica, care este mudară, insalubră, plină de hoţi, etc. Atenţie! 90% din refuzuri sunt pe chestiuni generale, nu sunt invocate motive precise cum ar fi: „Băsescu mi-a tăiat salariul” sau „Nu îmi plac tocurile doamnei Udrea”. Deci unul din zece face pasul înspre politică. Din zece care fac pasul înspre un partid, nouă, la rândul lor se pierd pentru că nu sunt făcuţi pentru politică. Da, veţi spune, se pierd pentru că nu sunt ticăloşi, nu sunt hoţi şi pentru că au onoare. Nu, se pierd pentru că nu au tărie de caracter, nu ştiu să negocieze, nu ştiu cum să stea la masă cu oameni cu care împărtăşesc idei diferite, nu înţeleg că politica este arta compromisului.
Dar nu un compromis care te compromite la modul penal sau moral. Vorbim despre un compromis care te face să poţi ajunge la un numitor comun atunci când cinci persoane stau la o masă şi fiecare are perspectiva lui în ceea ce priveşte o problemă. Sau despre răbdarea pe care trebuie să o ai când stai la masă cu zece oameni şi îţi dai seama că nouă dintre ei nu sunt informaţi, nu ştiu despre ce vorbesc şi că îşi dau cu părerea pe anumite chestiuni pe care nu le stăpânesc. Foarte mulţi din cei care intră în hora politică abandonează jocul şi îşi iau jucăriile şi pleacă. De ce? Pentru că nu au stomac, timp şi nervi pentru aşa ceva! Din cei care vor să facă şi din cei care şi ştiu şi au capacitatea să facă politică se mai face o selecţie. Din zece persoane care şi vor şi pot să facă politică, nouă sunt ticăloase şi după ce vor ajunge pe un post de conducere vor începe să fure, să-şi tragă comisioane şi să folosească funcţia publică pentru folosul propriu. Bine că există DNA care a început să realizeze o operaţiune sanitară de curăţire a clasei politice.
În tot acest tablou al selecţiei în ceea ce priveşte resursa umană din zona politicului, trebuie să mai adăugăm câteva realităţi crude. Trei-patru milioane de români activi, intreprinzători, mulţi dintrei ei cu studii superioare, au plecat din ţară. Ei ar fi fost baza primă de selecţie pentru un partid nou, pentru un altfel de partid. Odată că ar fi intrat într-un astfel de partid şi pe de altă parte că ar fi votat această construcţie. Prin faptul că au plecat, nu numai că nu pot participa la construcţia lui, dar nici nu pot vota, pentru că nu pot folosi votul prin corespondenţă sau votul electronic. Comunismul din România a distrus tot ce înseamnă clasă intelectuală şi conştiinţă civică. La noi nu a existat o aripă reformatoare a Partidului Comunist, nu am avut o „Primăvară de la Praga” şi nici o „Solidaritatea”. Am avut o „Piaţă a Universităţii” curăţată de tovarăşul Iliescu cu ciomegele minerilor. Deci actuala clasă politică este oglinda neputinţei acestui neam care nu poate mai mult de atât. Este imaginea unui sistem de învăţământ care este mediocru şi care toarnă informaţie în capul elevilor în loc să transmită competenţe şi să formeze caractere. Pe lângă faptul că tinerii nu au un sistem de educaţie solid, mulţi dintre ei sunt crescuţi şi educaţi de bunici pentru că părinţii lor au plecat în străinătate să muncească.
În tot acest tablou politic, dacă eu ca şi reprezentant al conducerii PMP Bihor primesc în partid un tip care vine de la PPDD sau de la PRM şi îi încredinţez misiunea să-şi facă organizaţie locală în comuna Budureasa, voi fi acuzat de „intelectuali” că sunt adeptul traseismului politic. Mi se va spune că avem nevoie de oameni noi, că trebuie să fim partid altfel, că încalc principii şi că mă comport ca şi „fosilele” de la celelalte partide. La fel mi se va spune dacă PMP primeşte în rândurile sale un parlamentar care a fost şi în alte partide. Este incredibil cum unele minţi luminate cu pretenţii politice imaculate spuneau că EBA nu trebuie să candideze la europarlamentare, că Băsescu nu trebuie să facă acest gest de nepotism, etc. După ce au văzut că EBA nu este pe listă, argumentau că totuşi a fost o perioadă de câteva săptămâni în care s-a vorbit că EBA va fi pe listă şi că asta ne-a dăunat ca şi imagine. Acum, că EBA nu a participat la congresul PMP ei spun că de fapt Băsescu şi luat mâna de pe partid şi că nu mai susţine PMP. Deci pentru astfel de persoane nicicum nu e bine. În acelaşi ton, sunt unii jurnalişti „de dreapta” cu mari pretenţii şi exigenţe în ceea ce priveşte PMP. Ei îl trâmbiţau înainte de congres pe Cristian Diaconescu drept preşedinte PMP şi îi făceau elogii pe considerentul „să-i facem zile fripte lui Udrea”. Ghinion, Diaconescu nu a candidat pentru sefia PMP, a candidat şi a fost aleasă Elena Udrea, iar Cristian Diaconescu desemnat în cursa pentru Controceni. Aceeaşi jurnalişti care pledau pentru Diaconescu la şefia PMP în detrimentul lui Udrea şi-au amintit brusc, după ce a fost desemnat prezidenţiabilul PMP, că acesta a fost vicepreşedinte PSD, că a fost preşedinte UNPR şi că a fost şantajat să se retragă din cursa internă pentru şefia PSD. Din nou, nicicum nu e bine.
În aşteptarea unui partid pur de dreapta, stânga defilează, câştigă fără drept de apel alegerile europarlamentare şi are prima şansă la prezidenţialele din toamnă. Domnul Dan, Sorin Oprescu şi Tăriceanu fac pârtie şi aleargă ca nişte iepuri pentru a-i deschide calea lui Victor Ponta. Pe partea dreaptă Crin Antonescu se retrage din cursă şi Antenele ne ajută să descoperim că Iohannis şi-a cumpărat şase case din meditaţii şi din salariul de primar & profesor. PDL se Predă(oiu) în braţele liberalilor, MRU are o Forţă de 2%, PNŢCD e sub 1% şi scorul Noii Republici începe cu 0,…%.
Acesta e tabloul politic românesc la 25 de ani de la lovitura de stat dată de comuniştii cu faţă umană a lui Iliescu. Un tablou în care oamenii de dreapta, „intelectualii” şi cei declaraţi scârbiţi de politică aşteaptă un partid nou, un altfel de partid, care să schimbe faţa României pentru că şi acest PMP de 6% nu e ce trebuia să fie…
