Experţii americani vorbesc foarte des despre ineficienţa sistemului antirachetă american. Potrivit lor, adevărata securitate poate fi obţinută doar la masa tratativelor.
Despre faptul că fiabilitatea sistemului american antirachetă Ground-based Midcourse Defense System (GMD) este exagerată, specialiştii militari vorbesc de mult timp. Potrivit lor, avariile şi defecţiunile în timpul testărilor au loc mai des decât se aştepta. Recent, influenta publicaţie Los Angeles Times a relatat că GMD îşi îndeplineşte cu greu sarcinile chiar în timpul testelor, iar ultima interceptare reuşită a avut loc acum aproape şase ani.
Experţii consideră că sistemul GMD, care numără 30 de interceptori, poate fi străpuns doar de câteva focoase. Expertul militar Viktor Litovkin este de părere că pentru oponenţii geopolitici reali ai SUA, scutul nu reprezintă un pericol serios.
„Este un mit că sistemul american de apărare antirachetă este îndreptat împotriva Coreii de Nord şi Iranului. Niciuna, nici cealaltă nu va avea în următorii 20 de ani rachete capabile să zboare până pe teritoriul SUA sau Europei. Întreg acest sistem are drept scop să înconjoare Rusia, să reducă capacitatea sa de a aplica lovituri în replică. Însă eu cred că nu este posibilă protejarea absolută a teritoriului american de rachetele ruseşti. În prezent, americanii testează sistemul împotriva unei singure rachete. Şi, din câte ştim, 50% din lansări eşuează. Dar pot zbura zece rachete şi fiecare cu câte zece focoase împreună cu ţine simulate!”
Specialiştii sunt de părere că programul global de apărare antirachetă al SUA subminează securitatea strategică, care acum ca şi cu 30 de ani în urmă se bazează pe doctrina distrugerii reciproce garantate. Tratatul ABM (Anti-Balistic Missile), semnat în anul 1972, doar consolida această doctrină, interzicând fiecăruia dintre jucătorii geopolitici să desfăşoare sisteme de interceptare a rachetelor intercontinentale. Însă în 2001, George Bush-jr. a decis să iasă din Tratatul ABM. Atunci economia şi judecata sănătoasă au fost sacrificate de dragul concepţiei, potrivit căreia, SUA se considera lider mondial de necontestat. De atunci s-au schimbat multe, însă opinia elitei politice americane a rămas aceeaşi. În locul unei colaborări constructive în cadrul normelor juridice internaţionale, SUA încerc permanent să domine.
comentariu
Cum sa se aseze SUA la masa tratativelor? Sa faca rabat de la conceptul ei de fragmentare a statelor natiune si de provocare a tulburarilor sociale, de a profita de crize si tulburari ca mijloace specifice de a realiza o centralizare globala? Sa abdice America de la sinistrul concept de a provoca problema care starneste reactia care, in schimb, permite celor puternici sa furnizeze „solutia”? O solutie numai si numai in favoarea lor? Ei duc o ofensiva pe toate fronturile confruntarii internationale, intr-o tentativa vizand sa modifice ecuatiile care au condus la caderea hegemoniei unilaterale a Statelor Unite. Se adapteaza greu cu gandul ca lumea s-a saturat de suprematia si exceptionalismul lor.
