Cand iubesti tie clar ca totul e altfel…

Nu scapa nimeni sentimentului de ”prosteala” vorba subiectului prostelii mele ….

Doare intr-un mod ciudat, tie dor si ai face tampenii s-o simti aproape.

Pe urma e aproape si faci ce faci si cazi intr-o prosteala si mai mare, daca ai suflet de poet scrii si i-ai scrie pe sani cu litere de suflet….

Carnea dispare  si sufletul se infoaie, iti alinti iubita intr-o contemplare de multe ori muta, te lasi purtat de ganduri si senzatii ce incita fie la actiune imediata fie la zbuciumul intre o mie de stari ce adancesc si mai mult chinul placut si roz al inimii…

Exact ca un peste in plasa te zbati si te invartesti adancindu-te si mai mult in mii de mreje, cauzele si efectele se dizolva si logica in general ia o pauza pe termen nelimitat…

Doar ca asa zisa prosteala te cucereste indiferent de varsta, etnie, carlionti, personalitate sau numar la pantofi.

Indraznea cineva nu de mult sa-mi zica, aproape strigand chiar, cum ca logica si realitatea, statul pe picioare bine infipte in pamant si deschisul mare si clar al ochilor  este ceva ce la el predomina indiferent de femeie, dragoste, sentimente, senzatii….

Pana am vazut o poza clara in care susnumitul saruta cu o pofta de zile mari avand ochii pierduti in contemplarea unor senzatii ce pasamite nu le cunoscuse niciodata…

Uite cum omul echilibrat si realist, treaz si atoatestutor de numai vreo 40 de anisori s-a transformat intr-un licean stangaci cu ochelarii aburiti de propria-i respiratie, avid sa-si lase intreaga fiinta sa cada intr-o prapastie fara de sfarsit a  iubirii impartasite….

Pentru ca da, se iubesc ca doi nebuni.

Din prima clipa cand s-au vazut, si-au luat mainile impreuna si nu se mai saturau  sa se privesca in ochi, totul in jur era in plus, doar ei existau….

Si te mai miri de cei mici ca zboara indragostiti cand tu, ditamai maturul de 40 de ani, deja trecut prin multe cu probabil un divort si ceva rani pe inimioara ….zburzi ca iedu-n padure…

Cand iubesti ti se citeste pe fata, habar nu ai ce e cu tine dar e placut, totul ti se pare mai usor, sau mai simplu, oamenii sunt mai buni, gazele bazaie la unison, matzele se freaca de tine si din neant apare asa ca o senzatie careia i te lasi prada de bunavoie…

De bunavoie si nesilit de nimeni faci tu ce faci si iubesti….

Aerul respirat de ea parca vine din munti, mainile se cauta avand propria limba, buzele isi soptesc dansul alergand sa se destainuie si intreaga-ti fire pare amortita sau extenuata de viata iubirii…

Te impiedici si cazi, incurci autobuzul, pierzi ceea ce stiai ca exista dintotdeauna, un rasarit de soare cu ea face cat o vizita pe luna, totul dar absolut totul e posibil de parca Dzeu s-ar fi coborat din Ceruri si te-ar fi atins cu o bagheta magica si ti-ar fi insuflat o noua viata, o alta perspectiva, un nou orizont, fara limite si ezitari, fara umbre si ecouri ci doar ramane senzatia ca POTI, VREI, FACI si EXISTI in absolut.

Cand iubesti e o joaca sa creezi, sa daruiesti, sa accepti si sa traiesti.

Daca esti o fire pasionala, devii o fiara salbatica..in sensul bun desigur.

Daca esti o fire rece, te topesti pe nesimtite, te eliberezi pe viata de propriul eu de parca atunci te-ai fi nascut.

Am vazut de mult prea multe ori cum oameni taciturni, inchisi, ursuzi, reci (credeam eu) au izbucnit cu o forta si o determinare ce mi-a taiat pe vecie gustul de a mai judeca gresit…

Si am vazut de prea multe ori cum a incerca sa tii in frau o flacara ce te lumineaza nu e poate cea mai buna idee fie si gandindu-ne ca intr-un final poate a fost doar un foc de paie.

Da, am vazut multe focuri de paie ce au luminat cu intensitatea magneziului topit dar de fiecare data acel moment unic a schimbat totul in bine…

Iesi dintr-o relatie pe varfuri si alergi cand esti indragostit, te gandesti cateodata ce ai putut iubi la ea uitand ca acele clipe te-au transfigurat si au scos tot ce e mai bun in tine….

Suntem oameni si gresim dar ar trebui sa nu uitam niciodata ca iubim din inima, ca dam tot ce e mai bun in noi si de obicei mult mai mult decat am fi crezut….

Si desigur orice iubire are parfumul ei, incontestabil si unic, doar cei ce inca nu-l cunosc pot ezita in a spune ca e extraordinar…

Si pentru ca iubesc acum si pentru ca nu e prima iubire si mai ales pentru ca inima-mi sopteste ca e  pentru toata viata am sa-ti destainuiesc un secret.

Merita sa iubesti, merita sa iubesti mereu, merita sa iubesti din toata inima indiferent de orice ti se intampla, merita sa suferi cronic de ”prosteala” iubirii ….

Meriti.

Cu drag,

Cristian

http://gandurileschimbaviata.info/