Voi încerca o depolitizare totală a realității pe care o voi descrie în acest articol. În acest scop am apelat la imagini.
De asemenea, nu am pretenția că toate cifrele prezentate aici au precizie matematică. Unele dintre ele sunt luate cu o oarecare aproximație. În mare însă ele corespund realității.
Așadar, în anul 2007, după ani de așteptare umilitoare la porțile Bruxelles-ului, România, țara noastră a devenit membră a Uniunii Europene.
Din anul 2007 România plătește Uniunii Europene o cotizație de membru al UE, cotizație care totalizează aproximativ 2 miliarde de euro pe an.
Teoretic, la fiecare cinci ore România plătește Uniunii Europene un milion de euro.
În fiecare zi România plătește aproximativ 5 milioane de euro și la fiecare trei săptămâni România plătește Uniunii Europene aproximativ 100 de milioane de euro cash.
În fiecare an țara noastră plătește Uniunii Europene o cotizație anuală de aproximativ 2 miliarde de euro în monedă numerar (cash). Două miliarde de euro numerar arată ca în imaginea alăturată
Din anul 2007 până în prezent România a plătit Uniunii Europene circa 12 miliarde de euro. Adică 6 globetrottere încărcate cu monedă cash.
Tratamentul săptămânal al unui bolnav de cancer (care oricum va muri) constă în general din calmante care să-i atenueze durerile înfiorătoare și se ridică la aproximativ o sută de euro pe săptămână. Statul român refuză să-i dea unui bolnav de cancer acești o sută de euro spunând că nu are bani.
Dacă am face convertirea în aur a cotizației pe care România o plătește Uniunii Europene atunci trebuie să luăm în considerație aurul de 24 de carate. Aurul de 24 carate este cotat oficial la 30 de euro gramul.
La fiecare șase sau șapte zile România plătește Uniunii Europene circa 30 de milioane de euro, adică o tonă de aur de 24 de carate.
La fiecare 10 zile România plătește Uniunii Europene aproximativ 1,5 tone de aur de 24 carate care arată așa:
La fiecare două luni România trimite Uniunii Europene circa 300 de milioane de euro, adică 10 tone de aur de 24 de carate și la fiecare 20 de luni (un an și opt luni) România trimite Uniunii Europene 3 miliarde de euro, adică 100 de tone de aur.
Costul tratamentului lunar al unui bolnav de cancer în România se ridică la aproximativ 4 sau 5 grame de aur pe lună (vezi imaginea de mai sus).
Statul român refuză să-i dea acest aur spunând că nu are. Și statul are dreptate. Statisticile arată că 70% dintre români sunt săraci, iar 35% trăiesc sub pragul sărăciei.
Dacă vom împărți cotizația de 2 miliarde a României la 20 de milioane (numărul românilor) vom vedea că fiecare român contribuie anual cu exact 100 de euro la cotizația pe care România o plătește la UE.
Deci suta de euro pe care bolnavul de cancer o cere statului ca ajutor a mers la bugetul UE, iar statul român, chiar acă ar vrea, nu mai are cum să i-o dea înapoi.
Așa că bolnavul de cancer (care oricum va muri într-un an sau doi ani) în loc să moară decent și fără dureri își sfârșește viața în chinuri atroce și inimaginabile și într-o degradare care-l coboară sub condiția de ființă umană.
Totuși, chiar pe patul morții fiind, până cînd coboară în groapă, el va continua să plătească suta de dolari la bugetul UE.
În mod normal și firesc, UE ar trebui să forțeze statul român să-l ajute pe bolnav când este în suferință. Cu toate acestea, Uniunea Europeană nu intervine fiindcă zice că nu se amestecă în problemele interne ale statului român.
Culmea este că în România bolnavii de cancer primesc mai mult ajutor de la SUA, deși România este membră a UE și nu este stat federal al SUA.
Luat în ansamblu, totalul contribuției României la bugetul UE pe șapte ani a fost de aproximativ 14 miliarde de euro (adică 500 de tone de aur de 24 de carate).
Tezaurul ”furat” de ruși după care plângem de o sută de ani este numai unul dintre cuburile de alături.
Oricine este liber, privind acest modest grupaj să tragă orice concluzie dorește și să-și pună toate întrebările pe care crede că poate să și le pună. Eu mi-am pus-o pe cea din titlu.
Emil STELARU
