Orice posesor de cont de facebook, dacă se respectă, a distribuit cel puțin o dată o fotografie cu câte-un citat profund din Octavian Paler, Paulo Coelho, Winston Churchill sau, ”Doamne, iartă-mă!”, Tudor Chirilă. Nu exiști pe facebook dacă nu ai aruncat, suspinând, un citat gen ”Timpul este un bătrân ce mereu se grăbește să devină tânăr”. Ca să nu mai amintim de îndemnurile motivaționale tip ”Dacă ai picat, înseamnă că ai căzut de undeva. Deci, poți să te urci din nou!”
Dragii moșului! E frumos când vă intersectați din când în când cu un monstru sacru al literaturii ori al gândirii mondiale. E mai bine așa decât să postați clipuri cu Salam sau Chorizo. Dar nu e suficient. Faptul că distribuiți un citat nu înseamnă că sunteți mai culți ori mai deștepți. E ca și cum dacă îți pui ochelari cu ramă neagră devii savant. Ei bine, nu sunteți.
Da, Paler a scris niște cărți superbe. Citiți-le! Dacă vreți să fiți culți și nu doar să păreți, ar fi bine să citiți măcar vreo 100 de cărți ”mainstream” din literatura clasică. Nu e greu, să știți. Unele sunt chiar faine. Și poți găsi în ele citate mai bune decât platitudinile virale!
Le găsiți și pe net, nu e problemă, ca să vă scutiți de un drum inutil la bibliotecă sau librărie, în cazul în care sunteți obsedați de ”gadget”-uri. Credeți-mă, după ce citiți ”Crimă și pedeapsă” vă veți simți mai împliniți decât după o cola băută la ultima cafenea deschisă în târg.
De fapt, cam asta e, din păcate, diferența. Pe vremuri, noi citeam cărți ca să descoperim citate. Astăzi, unii descoperă citate ca să citească (scuze de cacofonie) cărți. De Levente Balinthttp://www.frontpress.ro/
Trebuie să recunosc că şi mie „îmi stă în caracter” să transmit citate. Acum mă simt ruşinată deşi am motiv bine determinat să fac acest lucru. Nu voi face un expozeum de motivaţie care să explice această atitudine. Voi spune doar că pe cei ce vorbeau pe vremuri în citate îi consideram „sursieri” pentru că ei găseau recenzii pe la bibliotecile de cartier. Asta a precedat zilele noastre „online”.
Şi mai mărturisesc sub jurământ că m-am născut acasă la mama cu un fond de carte destul de asezonat şi numeric şi consistent. Se purta pe vremea aceea şi Enciclopedia britanică, cam 14 vol., dar şi Grand şi Petit Larousse, şi nişte mulţi autori români şi străini adevăraţi. Nu-i înşir acum, dar dacă mă întreabă cineva fac o listă. Am rămas cu un tic nervos, dacă nu cumpăr oarece cărţi într-un an nu-mi merge bine. Şi tot aşa. Şi o ultimă problemă. Eu nu ştiu citate pe de rost, dar le recunosc pe cele bune care pot să trezească prea adormitele minţişoare ale conaţionalilor mei. Şi pe urmă facebook este un mijloc de socializare.. AMIN !