Un frate ca acesta

Un prieten de-al meu pe nume Paul, a primit de la fratele lui, de Crăciun, un automobil. În Seara de Ajun, când Paul a plecat de la birou, un puşti cu păr ţepos se tot învârtea în jurul maşinii strălucitoare, admirând-o.
– E maşina dumneavoastră, domnule? întrebă el.
Paul dădu din cap.
– Fratele meu mi-a făcut-o cadou de Crăciun.
Puştiul rămase cu gura căscată.
– Vreţi să spuneţi că v-a dat-o fratele şi nu v-a costat nimic? Mamăăăă, ce n-aş da şi eu să… Şi ezită să mai continue.
Bineînţeles că Paul ştia ce vroia să spună puştiul. Că îşi dorea un frate ca acesta. Dar ce spuse puştiul îl năuci pe bietul Paul.
– Ce n-aş da, continuă băiatul, să pot să fiu şi eu un frate ca acesta.
Paul se uită la băiat perplex, apoi adăugă deodată,
– Vrei să te plimb cu maşina mea?
– O, da, mi-ar plăcea.
După ce merseră o bucată de drum, băiatul se întoarse către el cu ochii strălucind şi spuse,
– Domnule, vă supăraţi dacă mă duceţi până în faţa casei ?
Paul zâmbi puţin. Credea că ştie ce vroia puştiul. Vroia să le arate vecinilor că a venit acasă într-o maşină mare. Dar Paul se înşela din nou.
– Vreţi să opriţi acolo unde sunt treptele alea două? întrebă băiatul.
Fugi în sus pe scări. Apoi la scurtă vreme Paul îl auzi întorcându-se, însă de data asta nu atât de repede. Îşi ducea în braţe micuţul frate infirm. Îl lăsă jos pe ultima treaptă, apoi se înghesui niţel în el şi îi arătă maşina.
– Uite-o, Buddy, exact cum ţi-am spus eu sus. Fratele lui i-a dat-o de Crăciun şi nu l-a costat nici un sfanţ. într-o zi am să-ţi fac cadou şi eu una exact ca asta… apoi o să poţi vedea cu ochii tăi toate lucrurile acelea drăguţe din vitrinele magazinelor de care îţi tot povesteam.
Paul ieşi din maşină şi îl luă pe puşti şi îl puse pe locul din faţă al maşinii. Fratele lui mai mare se aşeză cu ochii strălucind lângă el şi toţi trei porniră într-o călătorie de zile mari.
În acea seară din Ajunul Crăciunului, Paul a înţeles ce vroia să spună Isus când a zis:
– Este o binecuvântare mai mare să dăruieşti…

Acasa