În România, la 25 de ani de la schimbarea regimului, se observă o profundă dezorganizare socială, ce se manifestă sub forma unei crize a organizării politice, economice şi profesionale a societăţii româneşti, dirijată de un sistem în care decalajul dintre instituţii şi morală este imens.
S-a lăsat în urmă tradiţia, ignorîndu-se raporturile de grijă şi respect reciproc între guvernanţi şi guvernaţi, între puterea muncii şi regimul trebuinţelor. Există, la ora actuală, o mafie politico-financiară, formată din oameni proveniţi din cele mai diverse grupuri culturale, politice, economice, la suprafaţă cu interese aparent contrare, dar, în realitate, cu obiective comune.
La masa tratativelor, şi-au etalat cea mai clară „doctrină politică” din România: doctrina jafului şi a trădării de ţară. Cu un cinism greu de egalat, atacă instituţiile-simbol ale Statului Naţional: Biserica, Armata (printr-o proastă înzestrare şi prin trimiterea de trupe în alte ţări, pentru interese străine, slăbind astfel spiritul de sacrificiu al Armatei pentru propriul Neam); Şcoala (printr-o salarizare de mizerie a corpului didactic şi o dotare necorespunzătoare a unităţilor de învăţămînt). Ne confruntăm, aşadar, cu o agresiune multiplă (politică, economică şi culturală), al cărei scop final este distrugerea fiinţei naţionale.
Lupta nu se desfăşoară pe un plan strict politic, ci pe unul mult mai profund de fapt, între tradiţie (privită ca o sumă a tuturor elementelor organice care aparţin Neamului Românesc) şi aşa-zisa „modernitate”, avînd aici un rol dislocant pentru comunitatea naţională. Privind astfel lucrurile, ne dăm seama că Fenomenul România Mare este singurul care poate duce la bun sfîrşit lupta pentru păstrarea identităţii româneşti.
Cum ar putea alte partide să lupte pentru tradiţie, cînd ele însele tind spre internaţionalizare, prin tot felul de „Internaţionale” socialiste, liberale ori creştin-democrate?! Organizaţiile non-guvernamentale, atît din ţară, cît şi din străinătate, se constituie, şi ele, în adevărate baricade ale doctrinei mondialiste…
Zîmbim cînd discutăm despre confruntările dintre social-democraţi, liberali, democraţi, creştin-democraţi etc. – dar devenim, dintr-o dată, gravi cînd realizăm că lupta se poartă între „armatele naţionale” şi cele antinaţionale, polarizarea neînsemnînd aici o simplificare, ci o clarificare sinceră şi necesară a poziţiilor.
Cei care mai vor să trăiască într-un Stat Naţional trebuie să fie conştienţi că nu optează acum pentru un program politic, ci pentru o atitudine care se raportează la ideea de tradiţie. Se vrea ştergerea diferenţelor naturale dintre religie şi culturile proprii fiecărui Neam; într-un cuvînt, se urmăreşte, o dată cu dispariţia semnificaţiei graniţelor, sub pretextul liberei circulaţii a cetăţenilor dintr-o ţară în alta, nimic altceva decît depersonalizarea naţiunilor.
Negînd neamurile, cei care pregătesc o Nouă Ordine Mondială se împotrivesc chiar voinţei divine, căci se ştie că neamurile au origine şi esenţă sacre. Astăzi, cînd se vorbeşte tot mai mult despre o aşa-zisă „conştiinţă planetară”, şi tot mai puţin de una naţională, Statul Naţional este supus unor presiuni violente atît din interiorul, cît şi din exteriorul său.
Minorităţile etnice, veşnic nemulţumite de drepturile lor, militează pentru o autonomie totală, prin crearea de regiuni independente de autoritatea administrativă centrală, în acest caz transferul puterii făcîndu-se de sus în jos. În acelaşi timp, se poate observa o deplasare a deciziilor dinspre stat spre organisme internaţionale politice şi financiare ce tind să impună, recurgînd la diverse presiuni, legi defavorabile comunităţilor naţionale.
Rezistenţa în faţa acestor tendinţe revine elitelor pozitive din ţară, care vor trebui să se unească sub semnul credinţei creştine, al tradiţiei româneşti, al Vulturului Cruciat. Avînd conştiinţa apartenenţei de neam, cei chemaţi la apărarea fiinţei naţionale nu se vor simţi singuri. Alături de ei vor fi toţi morţii pămîntului strămoşesc, căzuţi pentru ca această glie să se poată numi ROMÂNIA. De Horatiu Serb – Ziarul Tricolorulhttp://www.frontpress.ro/
