”Tânăra Gardă” a Noii Rusii și personalitățile ei. DACĂ AȘ FI COMANDANTUL SUPREM AL N.A.T.O. M-AR PUNE PE GÂNDURI EROISMUL RUȘILOR DIN DONBASS

Sângele vărsat de zeci de mii de ruși la Donețk și Lugansk și eroismul cu care ei își dau viața pentru apărarea noilor republici ruse uimește o Europă îmbuibată și mercantilă în care dintr-o jumătate de miliard de cetățeni nu s-ar găsi nici măcar unul singur dispus să ridice arma și să plece pe front pentru apărarea așa-ziselor valori europene (între care la loc de cinste stă legalizarea sodomiei). Acesta este adevărul.
Noi, europenii,  nu mai avem practic armate. Plătim Armata Americană ca să ne apere și să ne garanteze ea granițele.
După asta, foarte ”curajoși”, jurnaliștii ca Radu Tudor apar la televizor și se miră că președintele Obama ne cere bani în plus pentru NATO, în timp ce generali ca Degeratu încearcă să argumenteze ultrasofisticat, tot la televizor, demersurile președintelui Obama.
Să meargă cineva la Radu Tudor și la generalul Constantin Degeratu și să le spună că în urmă cu două veacuri un alt general, pe nume Napoleon Bonaparte a rostit o frază absolut memorabilă: ”Poporul care nu are bani să-și hrănească propria armată va hrăni armatele altor popoare”. Astăzi trăim pe viu adevărul crunt al acestei fraze.
Noi, europenii ne uităm siderați la luptele rușilor din Donbass. Noi nu am mai văzut în Europa noastră eroism revoluționar, patriotism și spirit de sacrificiu de șapte secole, de pe vremea asediului Calais-ului din 1347. Atunci șase burghezi conduși de Eustache de Saint-Pierre s-au declarat dispuși să moară pentru a-și salva cetatea și s-au predat englezilor.
Nu există azi în întreaga Uniunea Europeană nici măcar un singur european dispus să-și dea viața pentru Barroso ori pentru Angela Merkel, dar în Ucraina și în Rusia  există mii de ruși care sunt gata să-și dea viața pentru Pavel Gubarev sau pentru Valeri Bolotov.
Așa ceva se numește eroism revoluționar, patriotism și spirit de sacrificu. Mai știm azi noi, europenii ce înseamnă patriotism? Da. Știm! Știm că patriotismul este ceva foarte rău. Asta învață copiii noștri la școală.
Dacă aș fi comandantul NATO m-ar pune pe gânduri spiritul de sacrificiu al rușilor din Donbass.
Rușii din Donbass nu au arme, nu au comandanți calificați și nu au nici o încurajare din partea Moscovei să lupte. Dar de două luni ei țin în loc întreaga armată a Ucrainei. Își imaginează politicienii noștri ce ar face acești ruși dacă ar avea armament modern și sprijinul Moscovei?
Celebritatea tinerilor conducători ruși a trecut granițele republicilor Donețk și Lugansk.
Ascensiunea lor este pur și simplu inexplicabilă și pare că ține de vremurile lui Napoleon Bonaparte sau ale lui Simon Bolivar și nicidecum de secolul al XXI-lea.
Dar faima lor inexplicabilă are totuși o explicație. Unul dintre ei, Pavel Gubarev, a declarat râzând: ”Faima mea este nebunia poporului meu!”.
Cuvintele de mai sus au o adâncime mult mai mare decât ar fi unii tentați să creadă.  Poporul are nevoie de modele de eroism și curaj. Atunci când identifică acele modele vine lângă ele și va face totul ca să le propulseze cât mai sus.
Asta înseamnă că fără sprijin popular eroii nu apar și nu au cum să apară. Popoarele sunt cele care fac eroi din oameni obișnuiți. Dar și când apar, acești eroi strălucesc și rămân pentru totdeauna în conștiința maselor.
Desigur, există și popoare care nu simt nevoia de a avea modele de eroism și curaj. Ele se pierd în marea masă a sclavilor anonimi pe care și-i adjudecă orice cuceritor. Astfel de popoare nu vor face istorie ci vor dispare din istorie, indiferent în ce alianțe sau uniuni s-ar înregimenta.
Sinceritatea și spiritul de sacrificiu ale tinerilor conducători ruși din Novorusia, eroismul și curajul lor, alipirea Crimeei la Rusia sunt semne certe că deși civilizația noastră modernă a devenit una strict tehnologică și mercantilă, iată că  romantismul revoluționar nu a murit ci a renăscut și mai puternic în teritoriile rusești și în lumea rusă. Iar acest fenomen merită analizat.
Generalii ucrainieni dăscăliți în școlile NATO sunt năuciți de faptul că niște foști sergenți ruși în armata sovietică sau niște profesori le fac praf tancurile și le doboră avioanele în Donbass. Ei încearcă să justifice înfrângerile spunând că separatiștii sunt ofițeri ruși acoperiți sau oameni din serviciile secrete ruse. De parcă pe diplomele lor de generali ucrainieni ar scrie că ei sunt calificați să lupte doar contra triburilor arabe de beduini din pustiurile Libiei.
Totuși afirmațiile ucrainienilor sunt minciuni jenante. Liderii care conduc republicile ruse secesioniste din Ucraina nu au o pregătire militară înaltă, nu sunt absolvenți de academii militare sau ai unor universități de prestigiu, nu sunt spioni ruși.
Conducătorii  din Novorusia nu au nici academii militare, nici universități de apărare absolvite, nici doctorate în securitate națională, așa cum are azi orice gospodină româncă de pe la noi care se respectă. Ei sunt oameni simpli, dar cu carismă și cu o convingere în propriile lor idealuri care ar trebui să pună pe gânduri nu doar lumea noastră militară ci și lumea politică a Europei noastre.
Conducătorii din Donbass nu mint ca politicienii noștri și nu-și schimbă partidele peste noapte așa cum fac europenii noștri. Rușii din Donbass sunt personalități carismatice și extraordinar de capabile. Sunt oameni născuți pentru a fi conducători. Dacă Europa vrea război cu Rusia, ea va trebui să dea piept cu astfel de oameni. Mai mult decât atât: va trebui să le opună personalități similare.
Încerc o prezentare pe scurt a câtorva dintre conducătorii din Donbass, subliniind încă o dată că dacă noi, europenii, îi considerăm pe acești oameni rebeli, insurgenți sau separatiști, popoarele lor  îi consideră eroi naționali. Ele îi consideră ”Tânăra Gardă” a Noii Rusii.
PAVEL IURIEVICI GUBAREV (31 ani)
Pavel Gubarev, erou național al Republicii Populare Donețk, s-a născut la 10 februarie 1983 în Sievierodonetsk. La 3 martie 2014 Sovietul Suprem (Adunarea Poporului) din Donețk l-a proclamat Guvernatorul Poporului.
Înainte de evenimentele din martie 2014 el nu a fost o figură importantă nici măcar pe plan local. Deși posesor al unei diplome de profesor de istorie, nu a găsit loc de muncă pentru a preda în învățământ și a lucrat pentru o firmă de publicitate, unde făcea reclamă diferitelor produse costumat în Moș Crăciun.
Evenimentele din martie 2014 au evidențiat calitățile lui oratorice de excepție și capacitatea lui formidabilă de a mobiliza și convinge mulțimile.
După alegerea sa ca Guvernator al Poporului, a fost arestat la 6 martie 2014 de USB (Serviciul de Securitate al Ucrainei) și dus în închisoarea de la Donețk.
A fost eliberat de acolo în cursul unui schimb de ostateci făcut între Forțele de Autoapărare din Donețk și Kiev.
Gubarev a mai fost arestat odată de către USB pentru propagandă prosecesionistă, dar mulțimile au luat cu asalt Palatul Administrativ din Donețk și au forțat autoritățile ucrainiene să-l elibereze la 7 mai 2014, după care a fost purtat în triumf pe străzile din Donețk. În istoria contemporană a lumii numai o singură personalitate a mai reușit o astfel de performanță și în condiții similare: Hugo Chavez, fostul președinte al Venezuelei, care și el a fost scos din închisoare de către mulțime și purtat în triumf pe străzi.
Gubarev este tatăl a trei copii (pe care a reușit să-i ducă în Rusia), este căsătorit și toate titlurile pe care le are le-a căpătat prin hotărârea poporului. Întrebat de ziariști cum explică uriașa popularitate de care se bucură el a răspuns zâmbind: ”Faima mea este nebunia și visul lor!”.
Lui Gubarev îi plac fotbalul și boxul tailandez. Visul lui Gubarev și al tuturor rușilor este să fondeze Noua Rusie. Adică Novorusia. Asta înseamnă că tot estul și sudul Ucrainei se vor desprinde de Ucraina actuală. Pentru asta mor pe front în luptele cu Armata Ucrainiană (pe care ei o consideră armată invadatoare) mii de ruși.
Părerea istoricilor și a observatorilor este că a curs prea mult sânge pentru ca o astfel de idee să nu fie analizată cu toată seriozitatea. Gubarev nu înțelege de ce se amestecă Europa  în Ucraina și ce caută observatorii NATO aici din moment ce poporul din Donețk și-a exprimat clar voința de a fi liber pe soarta lui. El consideră că Europa se dedă unor jocuri provocatoare în Ucraina și Crimeea.
Împotriva lui Pavel Gubarev guvernul de la Kiev a organizat mai multe atentate, dar el a reușit să scape cu viață.
IGOR IVANOVICI  STRELKOV (43 ani)
Igor Strelkov, erou național al Republicii Populare Donețk este ministrul Apărării al Republicii Populare Donețk (R.P.D.) și comandantul suprem al Forțelor de Autoapărare  ale RPD.
S-a născut la 17 decembrie 1970 la Moscova. A absolvit Institutul de Arhivistică din Moscova. Este căsătorit și are doi copii. El și-a dus familia la Moscova.
Autoritățile ucrainiene susțin că el a activat  în cadrul Serviciului de Securitate Ucrainian, dar acolo Strelkov nu era …nimic! Era simplu funcționar. Și chiar și în aceste condiții, nimeni  nu știe dacă Strelkov cel indicat de ucrainieni este Strelkov din Donețk.
Adevărul este că Igor Strelkov nu a avut niciodată o funcție stabilă. El este mai degrabă un condotier, un aventurier pasionat, un om de o inteligență sclipitoare, extrem de carismatic și deschis care poate entuziasma ușor mulțimile. Pasiunea lui este războiul civil rus din anii 1918-1930. Are o mulțime de fotografii făcute în atmosfera epocii de atunci și visează la refacerea URSS.
Strelkov nu a avut niciodată nici o funcție importantă, dar nici nu a dorit așa ceva. Așa cum am spus este un condotier ideologic, asemeni lui Guevarra. În cazul în care Republica Donețk ar fi recunoscută de celelalte state, Strelkov și-ar face bagajele și ar pleca mai departe să caute alte revoluții. Este o ipoteză ridicolă să crezi că el este ofițer acoperit al Serviciilor Ruse Secrete, pentru că nici un serviciu secret nu riscă să aibă în componența lui un individ atipic și incontrolabil.
Nu se știe nici măcar dacă Strelkov a fost ofițer  sau doar simplu arhivist, deși ucrainienii și BBC îl acuză că ar fi colonel rus lucrând sub acoperire. Mișcarea Maidanul de la Kiev l-a găsit pe postul de…custode al Muzeului din Kiev unde păzea relicve istorice.
Strelkov nu a fost niciodată militar de carieră, dar a luptat ca voluntar, atât pe frontul din Transnistria cât și pe frontul cecen, în Daghestan și chiar în Bosnia. În urma acestor campanii el a publicat un volum intitulat ”Jurnal Bosniac”.
Mai mult decât atât, Strelko la vârsta de 30 de ani nu a mai fost angajat ci a ocupat diferite servicii expeditive. Printre altele, a fost în serviciul privat al miliardarului rus Constantin Malofeiev.
În martie 2014, Strelkov a trecut de partea autorităților din noua Republică Populară Donețk. El a creat de la zero Forțele de Autoapărare ale Republicii Populare Donețk.
Împotriva lui Igor Strelkov Serviciile Secrete Ucrainiene au organizat mai multe atentate.
VALERI DIMITRIEVICI BOLOTOV (44 ani)
Valeri Bolotov, erou național și guvernator general al Republicii Populare Lugansk s-a născut în 13 februarie 1970 la Kadievka în Ucraina. A fost sergent în Armata URSS și a luptat în campaniile din Cecenia și Nagorno Karabah. Este căsătorit și are doi copii.Familia este refugiată în Rusia.
Împotriva lui au fost organizate mai multe atentate de către Kiev, dar conducătorul Republicii Lugansk a scăpat cu viață.
În urmă cu o lună, pe când inspecta frontul a fost grav rănit și a căzut în mâinile ucrainienilor. Militarii luganskieni au contraatacat și au reușit să-l elibereze pe șeful statului.
Valerii Bolotov are studii universitare de economie și inginerie. Este o persoană carismatică și care stăpânește arta oratoriei. Știe să însuflețească și să mobilizeze mulțimile. Și-a început cariera politică pe internet, ca blogger, postând articole incendiare și chemând poporul la luptă contra ocupanților ucrainieni. Apoi el s-a alăturat mișcării populare. El este personajul care poartă cagulă din filmul care a circulat pe întregul internet și care în martie 2014 apare în fața mulțimilor și le cheamă la luptă contra ocupanților ucrainieni. (va urma)
Gheorghe PANAITESCU

http://universulromanesc.ro/