Muzeul Literaturii Române nu mai are sediu şi a fost nevoit, conform legii, să-şi mute uriaşul tezaur, ambalat în cutii, într-un depozit de la Casa Presei Libere. Imobilul din Bulevardul Dacia nr. 12, Casa Scarlat Kretzulescu, i-a fost retrocedat proprietarului de drept. Angajaţii muzeului trăiesc o dramă, iar acţiunile de protest au rămas fără ecou.
Tezaurul Muzeului Naţional al Literaturii Române este evaluat la un miliard de euro. Cuprinde cărţi şi documente vechi de peste 500 de ani. Echipa DIGICULT a stat de vorbă cu istoricul Mihai Sturdza, actualul proprietar al imobilului din Bulevardul Dacia nr. 12 şi cu angajaţii muzeului.
„Făcând proces unui muzeu, am fost implicit acuzat că vreau să-i dau afară în stradă, că îl omor pe Eminescu”, spune Mihai Sturdza, istoric, actualul proprietar al clădirii.
„Suntem extrem, extrem de fragili noi ca naţie din punct de vedere al identităţii noastre. Încet încet noi renunţăm foarte uşor la valorile naţionale”, afirmă Ioan Cristescu, director MNLR.
Muzeul Literaturii se află în administrarea Primăriei Capitalei. Primarul a propus aprobarea de urgenţă a unui buget pentru închirierea unui spaţiu nou, adecvat muzeului. Consilierii municipali au susţinut… că nu au fonduri. Un nou spaţiu pentru expunerea tezaurului muzeal nu s-a găsit nici până astăzi.
„Toate valorile au fost anulate şi există una singură, banul. Pentru un unicat nu există contravaloare în bani”, declară Lucian Chișu, cercetător ştiinţific MNLR.
Prins între întârzieri birocratice, moşteniri şi procese, fondul Muzeului Naţional al Literaturii este depozitat, temporar, într-un spaţiu special amenajat, la Casa Presei Libere. Directorul instituţiei, Ioan Cristescu, crede că, pentru moment, spaţiul permite conservarea, păstrarea şi securizarea patrimoniului, dar nu poate îndeplini funcţia de bază.
„Din punct de vedere al misiunii unui muzeu, la ora actuală nu vom putea îndeplini o misiune importantă, cea de valorificare a patrimoniului”, susține directorul MNLR.
Ce înseamnă, de fapt, tezaurul patrimonial al Muzeului Literaturii? Scrisori şi obiecte care le-au aparţinut scriitorilor români; o Biblie tipărită în anul 1688 cu sprijinul lui Şerban Cantacuzino; cărţi vechi şi rare păstrate în Sanctuarul Cărţii, documente istorico-literare, lucrări de artă plastică, periodice, obiecte şi mobilier memorial, manuscrise ale operelor marilor scriitori români, de la Sadoveanu la Eliade, Vasile Voiculescu, Panait Istrati sau Ion Minulescu.
„Unicatul e un lucru cu care nu te poţi juca”, adaugă Lucian Chișu.
„În cifre înseamnă aproape 300.000 de manuscrise şi fotografie, înseamnă o pinacotecă cu câteva sute de lucrări de artă plastică, înseamnă mobilier vechi, şi înseamnă foarte multă carte rară şi veche”, menționează Ioan Cristescu.
Pe lângă tezaurul de carte, muzeul mai deţine propria editură, revista Manuscriptum, publicaţie istorico-literară, şi are în custodie, primite prin donaţie, 6 case memoriale, organizate în reţea proprie.
