In “orasul cu salcami”, undeva este o alee speciala. Nu spun ca nu or mai fi si altele. Dar aceea era chiar deosebita…!!!
Poate ca asa i se parea ei. Sau celor ce erau indragostiti. Poate ca mai fusesera si alte perechi asa ca ei. Dar ei erau speciali..!!!
De ce asa ??!! De ce speciali ??!!
Se cunosteau de cand erau la liceu. Au stat in aceiasi banca, veneau impreuna la scoala si tot amandoi si plecau. Parintii stiau de iubirea lor. Nu prea isi faceau griji pentru ca stiau ca orice ar face , ei tot se vor iubi. Asa ca mai bine sa le fie prieteni.
Dar cea mai mare placere era perioada cand infloreau trandafirii si ei se plimbau, sau stateau pe banca lor. Se amuzau de copilasii mici, de porumbeii care stiau ca primesc graunte, de cainii care fugeau de langa stapan alergand de bucuria libertatii..!!!
Au urmat anii de facultate care i-au despartit. Ea era la o facultate in Banat, el in Moldova. Asa ca ramanea telefonul sau vacantele.
Se intalneau in vacanta de iarna undeva la mijloc de tara intr-o zona unde petreceau sarbatorile apoi dupa o saptamana treceau si pe acasa pentru provizii si parinti si din nou la facultate.
Prin anul trei ea a primit o bursa de studii intr-o tara vestica. A vorbit cu el, apoi cu parintii si bucuroasa a plecat , pentru ca avea un vis de indeplinit.
In vacanta de vara, el a plecat la ea sa stea macar doua saptamani, sa-si mai potoleasca dorul, sa o mai ajute si sa se mai plimbe amandoi. Erau fericiti ca erau impreuna chiar daca timpul era asa de scurt..
El s-a reintors acasa, ea ramanand mai departe la cursuri, laboratoare si multe carti de studiat.
Urma sa revina in prima luna de toamna acasa.
Cam cu o saptamana inainte, primeste un mesaj de la el, in care-i spunea ca trebuie sa plece cu parintii intr-o excursie in Australia, care dura cam trei saptamani. Urmau sa se revada la intoarcere.
Revenita acasa, totul era plictisitor fara el. Nici plimbarile nu mai erau frumoase.
Dar cum toamna era calda si placuta, mai iesea pe aleea lor, in care trandafirii tomnateci inflorisera iar.
Intr-una din zile cand privea la lume de pe banca lor, a sesizat ca un barbat s-a asezat in celalalt capat de banca.
Bucuria a fost uluitoare. Era el !! I-a sarit de gat, l-a sarutat, cautand intrebari si raspunsuri, cat mai repede.
Numai ca barbatul o privea mirat, nestiind ce i se intampla. I-a desprins bratele din jurul gatului, apoi a intrebat ciudat:
– Va cunosc de undeva ??!! De unde ma stiti ?!!
Ea era uluita. De ce intreba asa ceva ?!! Ce era cu el ??!! De ce nu o recunostea ??!!
I-a zis pe nume , apoi la intrebat daca stie cum o cheama ?!!
El a dat din umeri, apoi mirat a spus simplu “nu te cunosc, nu stiu cine esti”…!!!
Lacrimi curgeau pe obrajii ei. Nu era indoiala ca el nu mai voia sa stie de ea..!!
Se uita mai atent la figura lui si deabea atunci observa o cicatrice urata dupa ureche pe tot craniul, in zona creierului mic.
Nu stia ce sa creada, ce sa mai zica..!!!
Doar il stia plecat in Australia. Cum de era acolo ?!! Ce gluma era asta ?!!
El insa privea in gol si tinea in mana un trandafir…!!
Nu privea spe ea… Era absent intr-o lume a lui …!!
La un moment data isi facu aparitie pe alee , mama lui… Izbucni in lacrimi, o lua in brate, incercand sa-i povesteasca repede totul…!! Apoi s-a asezat pe banca langa ea…
Dupa sosirea lui din excursia facuta la ea, in vara, a plecat cu masina cu niste prieteni la munte . La intoarcere, pe o vreme urata un tir a intrat in masina lor. Trei din cei patru au murit pe loc. El a fost transportat cu elicopterul in capitala si operat de urgenta. Suferise un cumplit accident cu multiple fracturi si cu o lovitura craniana foarte puternica..
Dupa tomografie, deja medicii si-au dat seama ca un cheag de sange presa creierul mic. O operatie si rezultatul a fost o amnezie generala foarte severa.
Era dependent de parinti mai toata vremea. Apoi a inceput recuperarea. De asta i-a spus ca erau plecati in Australia de pe telefonul lui.
Situatia era cumplita. Nimeni nu stia daca el se va vindeca vreodata sau nu. El putea repeta dupa cineva cuvinte sau fraze. Nu putea tine minte insa nimic. Nu stia nici cum il cheama, nu-si mai aducea aminte nimic. Era ca un nou nascut…
Resemnarea trebuia sa vina…
Dupa doi ani de exercitii si recuperare intensa, el a progresat cat pentru un copil de gradinita. Nu erau sperante prea rapide de revenire la viata initiala.
Ea si-a continuat viata, terminandu-si studiile, devenind un bun medic. Era insa legata sufleteste de el.
Progrese nu facuse chiar daca il scotea la plimbare, il vizita permanent, povestindu-i amintiri din trecut…Creierul lui nu putea fi insa reactivat, iar nimeni nu garanta nimic…
De atunci au trecut zece ani. Ea s-a casatorit, avea deja doi copii, pe care-i plimba cu el si cu sotul ei.
Iubea mai departe copii, dar alte reactii nu avea.
Viata pe aleea trandafirilor isi urma cursul, asa cum si Pamantul isi continua miscarea lui in jurul Soarelui. Nimic nu ramanea neschimbat, numai dragostea ramasese acolo , intr-un cuib de inima…!!!
La buan vedere,
cu drag,
Bluerose
http://gandurileschimbaviata.info/
