Da, am omorât 6 oameni din Statele Unite, în Santa Barbara, la Universitatea California. Dacă nu v-ați dat seama, s-a întâmplat doar acum trei zile. A implicat înjunghieri și împușcături. Iar noi am fost acolo, martori și participanți la determinarea acestui curs al evenimentelor.
De fapt, șapte persoane au murit, dar pe ultima nimeni nu o pune la socoteală. Elliot Rodger nu este pus la socoteală, fiindcă el a ținut în mâini cuțitul și pistolul (călăi pentru patru bărbați și două femei), înainte de a-și lua adio de la lume.
Acum, presa se ceartă și aruncă „mâța” dintr-o parte în alta, până când aceasta se va rătăci și vom uita că a mai avut loc încă un masacru în SUA, până să găsim adevărații vinovați. Nu este însă cazul aici. Pentru un tânăr (22 de ani) capabil să facă ce a făcut, Elliot a depus eforturi remarcabile pentru a-și motiva gestul, pregătind unnecrolog/manifest de peste 100 de pagini, în care descrie cu luciditate, obiectivitate și detaliu toate evenimentele din viața sa, care l-au condus aici. Toți vinovații sunt trecuți acolo și noi ne numărăm printre ei, doar fiți atenți dacă recunoașteți din punctele de mai jos portretul marilor probleme ale societății de azi.
- Când trăia în Anglia, Elliot a fost un copil fericit, fără probleme. Primul eveniment traumatic s-a întâmplat la 7 ani, după ce se mutaseră în SUA și a aflat că părinții săi vor divorța. Descrie divorțul ca un eveniment devastator, care i-a schimbat viața. Faptul că doar la câteva luni după divorț, tatăl său avea deja altă iubită, l-a făcut să înțeleagă că bărbații care își găsesc repede partenere, primesc mai mult respect din partea altor bărbați. „Ce ironic că tatăl meu, unul dintre acești bărbați, are un fiu care s-a chinuit toată viața în zadar să își facă o prietenă”, scrie Elliot.
- Obsesia pentru a avea o prietenă s-a instaurat pe la 11 ani, când un prieten i-a arătat poze cu femei dezbrăcate. Elliot a fost șocat. Nu văzuse niciodată cum arată femeile frumoase de sub haine, iar evenimentul l-a umplut de emoții pe care nu le înțelegea. „Am fost traumatizat. Copilăria mea era pe cale de dispariție și a început să îmi fie frică. În fața ochilor mi se deschidea o lume în care nu știam cum să reușesc. Eu încă voiam să trăiesc ca un copil”, povestește el. Trauma s-a adâncit peste doi ani, când a surprins pe un tânăr uitându-se la filme pornografice, într-un internet cafe. „Ce am văzut a fost șocant, traumatizant și excitant. Am mers acasă și am plâns. M-am simțit prea vinovat pentru a discuta cu părinții mei despre asta”.
- Elliot era introvertit, iar asta nu l-a ajutat deloc să își facă prieteni la școală, unde era o mare presiune pe băieți să aibă prietene și să își înceapă cât mai repede viața sexuală. Elliot nu știa să fie „cool” și credea că pentru asta era de vină și faptul că era pe jumătate asiatic. Copiii l-au văzut mai sensibil și l-au folosit ca țintă pentru remarci dureroase. „Eram diferit pentru că eram de rasă mixtă. Eram jumătate alb, jumătate asiatic, iar asta mă făcea diferit de comunitatea albă în care încercam să îmi găsesc un loc”, scrie el.
- Probabil nu ați intuit până acum, dar povestea nu îi aparține unui copil dintr-o clasă socială dezavantajată, care mergea la vreo școală de cartier. Elliot a crescut la Hollywood, în prosperitate și influență. Înainte să împlinească patru ani, fusese deja în străinătate de 4 ori. Ca elev, a mers la școli private bune. La 22 de ani își făcea poze la volanul unui BMW. Tatăl său, Peter Rodger, era fotograf profesionist, devenit regizor aspirant, care a făcut parte din echipa producătoare a filmului The Hunger Games. Însă sentimentul că primește, pe nedrept, doar ce cade de la mesele celor cu adevărat bogați, l-a făcut să insiste pe lângă mama sa să se recăsătorească cu cineva cu adevărat bogat. Aceasta a refuzat însă ideea unei alte căsnicii, un gest catalogat drept „egoist”. Pentru a deveni bogat, Elliot nu a început să studieze sau să se angajeze, ci să își dea banii la loto. „Era singura mea speranță de a deveni demn de o prietenă și de viața pe care mi-o doresc. (…) Fără posibilitatea de a deveni bogat de tânăr, nu mai am nimic pentru ce să trăiesc”, scrie el. De aici încep planificările pentru „ziua răzbunării”, în care plănuia să omoare toate fetele care l-au refuzat și toți bărbații, pentru că sunt „animale”, care s-au bucurat de dragoste și sex, în timp ce el suferea în singurătate.
- Mai mulți actori și regizori i-au catalogat drept idioți pe analiștii care au îndrăznit să găsească o vină industriei de la Hollywood pentru masacru, însă manifestul lui Elliot indică altceva. Filmele americane sunt pline de fantezii ale bărbaților care încearcă să obțină statutul de mascul-alfa, prin asigurarea succesului profesional (bani) și a celui romantic (femei). În situația în care femeile au alcătuit doar 16% din stafful care a lucrat la cele mai bune 250 de filme din 2013, și doar 15% din protagoniști, nu ar trebui să ne mire perpetuarea acestei culturi sexiste. Este însă clar că este o cultură toxică, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, care are un impact asupra viziunii pe care o avem despre lume, deși avem tendința să spunem că este un mit.
- Elliot a început să frecventeze site-ul PuaHate.com, unde bărbații „înfometați după sex” își împărtășesc ura pentru genul feminin și teoriile care ar explica răutatea intrinsecă a femeilor. Activitățile de pe acest forum i-au definit emoțiile și credințele și au dat direcție gândurilor de răzbunare.
Concluzia lui Elliot este că s-a născut un copil fericit și a ajuns la 22 să trăiască izolat și însingurat într-o lume „pe dos”, măcinat de obsesii pe care le simțea ca fiind exterioare și pe care nu le înțelegea. La rădăcina acțiunilor sale din 24 mai stă ura de sine, derivată din credința că are dreptul la privilegiile de top ale rasei albe, ale clasei sociale bogate și ale genului masculin. Elliot nu se vedea pe sine destul de alb, destul de bogat și destul de masculin, iar asta i-a distrus existența. Tragedia lui și a oamenilor pe care i-a ucis vorbește răspicat despre valorile noastre, ca societate de consum, pentru care nu există „prea bogat”, „prea slab”, „prea atrăgător”, „prea excentric”, iar limita nu este setată de etica umană, ci de avansul tehnologiei și al medicinei.
Tragedia lui mai vorbește însă și de goana nebunească după fericirea obținută prin lucruri materiale sau plăceri de o clipă, o iluzie care ne macină întreaga existență, chiar de la bază, prin frustrările pe care le creează atunci când simțim că suntem nedreptățiți din nou și din nou. Oricât ar suna de clișeic, fericirea nu se găsește în contul din bancă și în numărul de prieteni de pe Facebook. Avem tendința să strâmbăm din nas când ni se spune asta, însă moartea a 7 persoane vine ca o demonstrație absurdă a acestor lucruri, pe care nici măcar nu vrem să le conștientizăm.
