Aș vrea să fiu ca el

Când judecăm altă persoană, când ne imaginăm cât de fericiți am fi în locul lui… s-ar putea să ne scape ceva, s-ar putea să nu vedem întregul adevăr.
Când ne gândim la unii și ne spunem în mintea noastră că sunt niște oameni de nimic, că sunt niște profitori, alții sunt afemeiați, alții hoți, credem că dacă le-am pus o etichetă s-au dus cuminți în sertarul disprețului nostru. De fapt, noi nu știm niciodată pe cine judecăm și pe cine condamnăm în sinea noastră, pentru că nu am trăit viața lor și nu am mers în încălțările lor.
A judeca este ușor, a da verdicte, a pune etichete, totul este simplu. Politicienii sunt niște nemernici, țiganii fură, moldovenii au anumite caracteristici, ardelenii altele, bucureștenii sunt șmecheri, oltenii sunt guralivi și câte și mai câte etichete. Uităm că în spatele acestor etichete sunt oameni în carne și oase, ca mine, ca tine.
Toți sunt frații noștri și nu trebuie niciodată să-i judecăm pentru că vom greși de fiecare dată, cu fiecare etichetă pe care o punem noi coborâm în loc să evoluăm, iar ceea ce nu înțelegem condamnăm.
Oare nu este momentul să ne deschidem inima și să-i acceptăm pe toți cu iubire, fără invidie, și mai ales fără să-i cântărim în măsurile noastre strâmbe?

Acasa