Undeva in orient, un domn elegant, cu palarie, cu mustata rasucita si baston se plimba intr-un oras ca oricare altul din acele parti. La un moment dat observa o pisica, care manca dintr-un bol antic. Uitandu-se mai atent acest domn stilat isi da seama ca bolul are o valoare foarte mare, si isi face un plan. Sa cumpere pisica si sa ceara si bolul bonus, iar apoi sa-l vanda in Londra.
Bate la poarta casei unde era pisica si isi incepe discursul, elegant, stilat, ca si un adevarat cunoscator. Stapanul casei il intampina si-l asculta:
Gentlemanul: Draga domnule, calatoresc mult, ma plimb din loc in loc, insa o pisica asa gingasa ca a dumneavoastra n-am vazut in viata mea! Credeti ca ar fi cu putinta sa mi-o vindeti?
Stapanul casei: Draga domnule, e pisica mea draga, ma apara de soareci, si e parte din familia noastra! Dar pentru un domn stilat ca dumneavoastra voi face o exceptie. Ti-as putea-o vinde la 12 dinari.
Gentlemanul: Eu vreau sa iau pisica pentru ca sunt iubitor de animale, si cum inteleg ca sunteti la fel ca si mine, un iubitor de pisici, stiu cat de greu este pentru dumneavoastra sa renuntati la ea. Chiar de aceea va ofer nu 12 dinari, ci 15.
Stapanul casei: Dumneavostra draga domn v-o incredintez cu sufletul impacat. Marit fie Alah!
Gentlemanul: Stiti, am vazut ca draguta de ea ii place sa manance din bolul acesta, oare credeti ca ar fi corect sa o despartim de el, mai ales ca o sa mergem departe intr-o lume pe care ea nu o cunoaste deloc? Va mai las inca 5 dinari si pentru bol, fie de la mine. Vreau sa-i ofer cea mai buna viata!
Stapanul casei: Oooo! Asta nu se poate, bolul nu pot sa-l vand! Cu ajutorul lui, dumneavostra mi-ati cumparat a opta pisica in aceasta saptamana!
