Rusia este interesată să încurajeze exportul avionului chinezesc J-31, astfel încât el să devină, alături de avionul Su-T 50, concurentul costisitorului aparat american F-35.
China are în înzestrare 580 de avioane pentru câştigarea supremaţiei aeriene, din generaţia a 4-a, categoria derivatelor Su-27SK/ Su-30 MKK ( J-11, J-16 ) și J-10. În timp ce Coreea de Sud şi Japonia dispun împreună de 590 avioane, superioare celor chinezeşti la capitolul avionică şi armament, la care se adaugă și contingentul american compus din 260 avioane, dislocate în cele două state sau îmbarcate pe cele 1-2 portavioane alocate Flotei a 7-ea a SUA. În plus, Coreea de Sud și Japonia au comandat deja câte 40-50 de avioane stealth americane F-35.
La rândul ei, industria aeronautică indiană este în curs de asimilare a tehnologiei avionului invizibil rusesc Sukhoi T-50, urmând să-l producă sub denumirea de HAL-FGFA (250-280 de avioane ). Din acest motiv, chinezii au fost ajutați discret în ultimele luni de către ruși, prin transfer tehnologic pentru a avansa în testarea și trecerea imediată la producția de serie a avioanelor prototip stealth J-31. Cel puțin 500 de avioane J-31, urmînd să doteze în următorii ani forțele aeriene ale Chinei.
Pentru a compensa tracțiunea mare a singurului motor de pe F-35 ( Pratt & Whitney F135 de 19.000 kgf.), J-31 este echipat în prezent cu două motoare WS-13 de 8.700 kgf, copiate după motorul rusesc RD-93 de pe MiG-29 K/ MiG-35. Pentru a putea rivaliza cu F-35 pe piața mondială, chinezii aveau nevoie ca rușii să le permită construirea în licenţă a motorului Saturn 117 S de pe Su-35, mult mai puternic, cu tracțiunea de 15.800 kgf. Mega contractul de 400 de miliarde USD care a fost semnat cu Rusia la începutul lunii mai, demonstrând de partea cui este China din acest moment, în impunerea de sancțiuni de către Occident părții ruse. Ambele superputeri mondiale convenind să nu se concureze reciproc pe piața aeronautică.
J-31 reprezintă o alternativă, mai modestă ca avionică, dar la 60 % din prețul unui F-35 american. Ambele avioane dispun de două compartimente carenate pentru cîte două rachete aer-aer cu rază medie de acțiune sau bombe. Ambele avioane mai au și 6 grinzi externe, capacitatea maximă fiind de 6-8 t.
Strategia de piață a Chinei în privința avionului J-31 este și ea interesantă. În afara celor 500 de avioane ale forțelor aeriene ale Chinei, alte 120 de J-31 sunt destinate celor trei portavioane chinezești. Portavionul chinezesc Liaoning, fost Variag dispune de în prezent de 30 de avioane J-15 ( similare Su-33 ) și este folosit ca navă-şcoală pentru instruirea aviatorilor de pe portavioane. O copie modificată a lui Liaoning se află în fază avansată de construcţie la şantierele navale din Dalian, în timp ce al treilea portavion, mult mai mare, se construiește la şantierele navale din Shanghai.
China care devine la sfârșitul acestui an prima economie mondială, este dispusă să investească tot atâția bani cât americanii în acest proiect stealth și în capacitățile industriale aeronautice care-l construiesc, întrucât estimează că pot exporta cel puțin 600 de avioane J-31. Prețul unui avion american F-35 depășește 120 milioane USD. De aceea dintre țările NATO, în afara SUA, doar țările bogate precum Italia, Anglia, Olanda, Norvegia și Turcia și-l pot permite. Spania, Portugalia și Grecia confruntate cu o criză financiară profundă, nu intenționează să achiziționeze F-35.
Statele foste comuniste din vecinătatea Rusiei, acum membre NATO, nici nu pot visa la așa ceva și nici nu sunt lăsate de SUA să achiziționeze avioane similare chinezești. Începând de anul viitor Rusia va introduce masiv în dotare avionul stealth Su T-50, omologul lui F-22 american, pe care-l va și exporta în Comunitatea Statelor Independente. Pe care Ucraina, Georgia și R. Moldova abia au părăsit-o pentru UE. Prin urmare, spre deosebire de statele foste comuniste, țările nealiniate beneficiază de libertatea de opțiune și constituie ținta chinezilor în ceea ce privește acest avion.
Pakistanul, cel mai apropiat partener al Chinei, a renunțat recent la achiziționarea a 36-70 de avioane J-10, orientându-se spre J-31. Cum Israelul a comandat deja 75 de avioane americane F-35, Iranul pare și el extrem de interesat de achiziția aceluiași număr de avioane J-31. Printre potențialii cumpărători s-ar putea număra Africa de Sud (membru BRICS ca și China), care a retras de la zbor avioanele suedeze JAS-39 Gripen. Angola, statul cu cel mai mare ritm de creștere economică din lume în ultimul deceniu (20% între 2005 – 2007), de pe urma petrolului, gazelor naturale și diamantelor, a preluat acțiunile Băncii Portugheze pentru Investiții, salvând fosta metropolă, Portugalia, de spectrul falimentului. Angola a început și planul de achiziții cu 12 avioane Su-30 MKI, 7 Su-27 SM, 15 Su-25 și are bani puși de-o parte să continue cu J-31. Odată cu acest plan de achiziții, raportul de forțe în sudul și vestul Africii se schimbă în defavoarea fostelor metropole occidentale.
Egiptul, căruia SUA i-a tăiat ajutorul militar anual constând în avioane F-16 și Azerbaidjanul care are de câțiva ani un excedent la export de pe urma exploatării gazelor din zona caspică, au o relație strânsă cu Pakistanul și ar fi interesate de acest avion. Venezuela împreună cu Brazilia ( alt stat BRICS, constructor al mai multor categorii de avioane Embraer ) ar vrea, nu numai să cumpere ci și să fabrice în licență acest avion, pentru a concura pe piața Americii de Sud și Centrale, avioanele militare produse de americani.
http://romanian.ruvr.ru/
