Haina de lumina

Era odata un pescar sarman pe nume Hakyu Ryu, care prindea foarte putin peste si abia reusea sa supravietuiasca. Traia singur, nefiind destul de avut ca sa-si ia o sotie, intr-o coliba amarita, aflata linga o frumoasa padure de pini, la poalele muntelui Fuji-yama, al carui pisc este acoperit de zapezi vesnice. In fata usii sale, se intindea o plaja lunga din nisip alb, si pescarul nostru contempla, pina la orizont, albastrul stralucitor al Oceanului Pacific. Hakyu era incintat de acel peisaj fermecator si visa deseori cu ochii la el. Asta il ajuta sa traiasca.
Intr-o dimineata de primavara, pe cind trecea prin padurea de pini, a zarit o haina splendida agatata de o creanga; era facuta din pene usoare argintate si aurite, iar pinza parea tesuta din lumina. Hakyu a ramas naucit. A ezitat, aruncind o privire in jur. Era singur. A luat haina, a dus-o in coliba si a ascuns-o sub o gramada de lemne.
Seara, pe rogojina sa, inainte de a fi cuprins de somn, a calculat cit ar fi putut cistiga de pe urma hainei. “Ma voi duce miine la tirg, voi vinde aceasta haina cu un pret bun, voi cumpara plase noi si solide, poate si o barca, si asa voi prinde peste, voi deveni un om bogat si imi voi lua o sotie…” Si a adormit cu aceste ginduri.
In timpul noptii, a avut un vis. O fata foarte frumoasa i-a aparut inainte si i-a spus:
-Sunt un inger si am venit din cer ca sa vizitez lumea. Dar mi-ai luat haina si nu ma pot intoarce in cer fara vesmintul meu. Te implor sa-mi dai haina inapoi!
Hakyu a interupt-o:
-Nu inteleg ce spui, nu ti-am furat haina, pe care n-am vazut-o niciodata! Dar pentru ca te afli in casa mea la acest ceas din noapte, vino sa dormi alaturi de mine.
Si cuprins de o dorinta brusca, a cuprins-o in brate si a vrut sa o sarute.Atunci s-a trezit. Visul i-a lasat un gust amar in gura si i-a fost rusine. “Cum, si-a zis el, fur o haina splendida, o mint pe fata careia ii apartine si vreau sa o constring sa se culce cu mine!” Si-a amintit de un batrin maestru zen, a carui invatatura o urmase in tinerete. “Nu vei avea parte nici de pace si nici de fericire daca nu practici dreptatea,daca te departezi de adevar, daca nu simti compasiune.” Hakyu a luat atunci hotarirea sa o caute peste tot pe fata si sa nu aiba odihna pina cind nu-i va inapoia haina de lumina.
A doua zi, foarte devreme, s-a dus pe plaja,dar a scrutat zadarnic orizontul. S-a apropiat de padurea de pini si acolo, sub un copac, a zarit-o pe fata din vis plingind. I-a inapoiat imediat haina. Ea i-a multumit cu multa bucurie. Dupa ce si-a imbracat vesmintul de lumina, s-a transformat si a devenit un inger, care s-a ridicat incetisor spre cer, dansind cu multa gratie. Era un spectacol extraordinar, unul dintre cele mai frumoase pe care ti le poti imagina. Hakyu l-a vazut primul si a cazut in extaz. S-a intors in coliba. In zilele urmatoare,a prins atita peste cit incapea in plasele sale. S-a insurat si a avut multi copii, si toti au trait fericiti pina la adinci batrineti.

Acasa