Cu drujba pe lege călcând sau Băile Felix în capitalismul sălbatic

De ani de zile, la Băile Felix se defrișează fără oprire. Acum trei săptămîni eram cu un grup de străini în această stațiune și ei au vrut să vadă unde-și petrece poporul timpul liber, așa că am mers la Ștrandul Apollo, unde am rezistat doar cîteva minute în soarele ucigător, pentru că ditamai ștrandul nu mai are arbori care să facă umbră, probabil pentru ca vizitatorii să fie obligați să se refugieze la terasele din incintă.

securedownload

Tot atunci, în jurul bazinelor cu nuferi se tăiau arbori după arbori, sănătoși, dar care nu stăteau la fix 90 de grade și prin urmare, după cum mi-au explicat muncitorii care îi doborau, ar fi putut pune în pericol turiștii care ar fi fost în zonă în timpul unui uragan. La fel ca și drobul de sare dintr-o celebră poveste a lui Ion Creangă, care putea să cadă în capul copilului în cazul unui cutremur.

Zilele acestea se taie iarăși în stațiune. Este vorba de o suprafață foarte mare pe care ar urma să se amenajeze o parcare pentru peste 200 de mașini. Deși în apropiere sînt parcări cu suficiente locuri goale. Oare de ce nu s-a proiectat o parcare cu 2000 sau 20000 de locuri, ca să aibă mintea isteață care a născut această idee un motiv să defrișeze toată zona metropolitană?

Problema, dincolo de crima de mediu și de infracțiunea la bunul simț, are și aspecte de delict silvic. Înțeleg că defrișarea are avizul Direcției Silvice. Asta înseamnă că lucrarea se supune legilor silvice – altfel nu s-ar fi cerut acel aviz. Însă legile silvice românești interzic tăierile la ras, cu excepția  cîtorva specii de arbori, și anume carpen, molid și salcîm, și chiar și în acest caz tăierea este permisă doar pe suprafețe compacte de maximum trei hectare. Or arborii doborîți sînt stejari, caracteristici zonei.

Și uite-așa, în România, drujba și ideile fixe ale unor potentați sînt mai tari decît legea. Oare pînă cînd?

(Răspunsul la această întrebare retorică este: pînă cînd ne va păsa, nouă, ca popor, de natură, de baza vieții noastre. Pînă cînd vom înțelege că pădurea e mai mult decît o cantitate de lemn sau un teren pe care putem amenaja parcări sau construi vile și alte chestii moderne.)

http://orlandobalas.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în DISTRUGERI. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Cu drujba pe lege călcând sau Băile Felix în capitalismul sălbatic

  1. Fluerasu Lidia-Anca's avatar Fluerasu Lidia-Anca spune:

    Pana cand vom intelege ca BANII nu pot cumpara SUFLETUL PADURII si ca pentru a te REGASI este de ajuns sa mergi sa o VEZI, sa o ATINGI, sa o SIMTI…

Lasă un răspuns