NU SUNTEM SINGURI

Camelia TRIPON

În momentele de linişte, când reflectăm la o problemă avem senzaţia că suntem singuri. Prietenii nevăzuţi ne sunt alături. În acelaşi oraş sau mai departe alţi oameni au aceleaşi gânduri. În ultimul timp stărui pe ideea că prin gândurile noastre cele frumoase putem transforma idealurile în realităţi apropiate. Acum globalizarea determină o mai înaltă conştientizare a valorilor propriilor comunităţi umane. Limba este cea mai de preţ arhivă a unei naţiuni; ea ne ajută la studiul şi recunoaşterea conştientă a vechimii şi continuităţii noastre din vremuri imemorabile. Cu ocazia manifestărilor legate de Bucovina şi Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnul prof. M.M. mi-a vorbit despre căutările sale. Domnia sa a găsit legături şi sensuri româneşti pentru substantivul propriu Balaton. Astfel a găsit toponimul Bolătău în judeţul Bacău şi a făcut legătura cu numele de valah sau balah, ajungând la înţelesul de lac sau tău al Valahilor pentru Bala-ton. Intrând pe acest fir am găsit legături mai vechi, care reconfirmă afirmaţii anterioare – când explicam că Valahia este anagrama Havilei. În sanscrită Bala înseamnă putere, iar în sumeriană-akadiană Bel înseamnă stăpân.

Pentru vechii indoeuropeni iubitori şi închinători ai luminii Belenus era zeul luminii, iar de la el purtătorii de lumină au fost Baal, Bălai,Blanc (în franceză). Ca primă manifestare divină, lumina „prelins㔠printre norii de cenuşă vulcanică şi precipitaţii a fost poate asemănată cu un dragon sau balaur. O familie de termeni din grupul limbilor europene face legătura între locuitorii spaţiului Carpato-Dunărean-Balcanic şi evenimente foarte vechi. Erele glaciare, potopurile au măturat totul, izgonind vieţuitoarele; poate nu întâmplător Balayer în franceză înseamnă a mătura, a izgoni. Forţa bala din sanscrită a îmbrăcat formă distructivă în franceză, dar şi de curăţire; la noi prinbălai, Bălaşa a însemnat ceea ce în Biblie apare ca un chip luminos, caracteristică după care este ales David ca rege al neamului său:„… Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţa frumoas㔠(Samuel I 16.12). În acelaşi timp, acest spaţiu este leagănul neamului traco-geto-dac, care şi-a găsit ecouri până şi în Biblie, unde în afară de Havila ca ţară primordială a lui Dumnezeu, apar Peleg (fiul lui Reu sau Ra, Re şi al femeii a cărui nume îl poartă vârful Peleaga) şi Tyras (adică Nistru – nepotul lui Noe). Avem exemple şi în mitologia greacă: Pelagos, Pelasge – eroi legendari. De la urmele de dinozauri, adevăraţi balauri de acum şaptezeci de milioane de ani, când insula Haţeg era înconjurată de mare (în greacă azi  mării i se spune pelagos, în amintirea vechilor pelasgi) şi până la înălţarea din mare a munţilor Carpaţi (acum cincizeci de milioane de ani) timpul parcă a stat în loc.

Nicolae Densuşianu găseşte în folclor o sursă de informare despre cerbii uriaşi asemeni ursului de cavernă sau mamuţilor, a căror fosile descoperite în  apropierea Tisei dovedesc vechimea acestor izvoare artistice. Toată zona din Alpi (unde se vorbeşte retoromana, apoi istroromâna ca relicvă a limbii românilor ce au stăpânit tot Istrul – fluviu cu chip de balaur ca şi constelaţia dragonului, ca şi steagul dacic) şi până în inima Greciei este arealul de locuire al vlahilor. În Grecia localitatea Balaci se află aproximativ pe acelaşi meridian cu Balaci din judeţul Teleorman, dar ea este legată şi de alte toponime româneşti ca Balaciu, Balciu şi Balcic din Cadrilater, alături de Balota,Bala, Băla şi lacul Bâlea (foto), Bâlta, Bâltanele, şi multe altele.

Nu suntem singuri! Gândurile noastre caută, creează şi unesc aici pe pământ şi în cer toţi românii sau vlahii din acest spaţiu şi din cele patru zări, acum, când Mihai Eminescu este lângă noi, iar Ştefan cel Mare şi Sfânt ne aşteaptă la Putna (o adevărată Mecca a neamului românesc) nu-mi rămân de rostit decât versurile: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!

http://www.agero-stuttgart.de/