Bun venit în ROMÂNISTAN, locul în care fiecare clipă este trăită la limită. La limita realităţii, unde doar un pas mărunt pare că o desparte de ficţiune, de un scenariu care nu conţine nicio asemănare cu fapte adevărate şi oameni în carne şi oase.

În timp ce venirea americanilor pe plaiurile Moldovei sau ale Dobrogei a provocat mici răscoale populare şi îmbrânceli civice, desantul armatei SUA în coasta Olteniei, la Deveselu, la o aruncătură de băţ de Caracal, e văzut de localnici ca un eveniment istoric, fără de care cele câteva mii de oameni din comună ar fi rămas în continuare în negura nepăsării bugetare de la Bucureşti. „Dacă nu veneau americanii, nu se băga nimic, nici canalizare, nici apă, nici gaze, oricât ar fi vrut primarul”, zice fiica fostului primar de pe vremea lui Ceauşescu, din Deveselu.

Reprezentantul Partidului Poporului Dan Diaconescu (PPDD), primarul Ion Aliman, e cât se poate de acord şi îţi arată că oamenii din comună au înţeles că dragostea de NATO trece prin stomac: „Montarea scutului antirachetă nu e ca şi cum vine Chevron cu gazele de şist. Oamenii au înţeles că este un parteneriat, trebuie să-l respectăm, este în interesul României, al Europei, al SUA. Pentru noi, este un eveniment istoric, un eveniment de gradul zero. Avem acum infrastructură din care Deveselu nu a avut nici măcar un metru până acum”.

Oficial, de luni, la Deveselu au venit americanii. A început construcţia componentei româneşti a sistemului de apărare antirachetă dezvoltat în Europa de NATO şi de SUA. Ceremonios, patru înalţi demnitari români şi americani au întors vârtos câteva lopeţi nou-nouţe, nichelate de-ţi luau ochii, cu nisipul care va servi la ridicarea clădirii de comandă pentru cele trei baterii de interceptoare SM-3 IB. Preşedintele Traian Băsescu, adjunctul secretarului Apărării din SUA James Miller, directorul Agenţiei de Apărare împotriva rachetelor (MDA) viceamiralul James Syring şi ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, au dat simbolic la lopată, după care au plecat în treburile lor.

Foto: Daniel Mihăilescu // AFP

„Pentru români, evenimentul de azi poate că are o semnificaţie mai adâncă. Este vorba despre integrarea României în sistemele şi structurile NATO. România intră în clubul statelor membre NATO care vor asigura unul dintre cele mai perfecţionate sisteme de protecţie a cetăţenilor europeni şi a cetăţenilor americani împotriva ameninţării reale pe care o reprezintă atacul cu rachete balistice”, a spus Băsescu.

“În mod categoric, pentru o ţară ca România, baza dezvoltării începe de la securitate. De la securitate încolo, poţi să vorbeşti despre dezvoltare economică şi cetăţeni care trăiesc în siguranţă”, a mai spus Traian Băsescu.

În comuna Deveselu, exact aceasta a fost ordinea, iar asta ţi-o poate spune orice bătrânică pe care o opreşti pe uliţă. Mai întâi, vechea bază aeriană construită de sovietici în anii ’50 şi lăsată să moară de români prin anii 2000, a fost readusă la viaţă de americani, după 2011. O dată cu ea, a înviat şi comunitatea de vreo 3.500 de locuitori, din comuna Deveselu.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

Americanii, faţă cu tanti Mioara şi tanti Elena: „Nu sunt la noi fete de-astea bune de americani. În Caracal, da!”

Pe prispă, la poartă, şed tanti Mioara şi tanti Elena, soţia fostului primar de pe vremea lui Ceauşescu din Deveselu. Râd când le zici că au venit americanii. „Să ştiţi că pomul ăsta tot aici stă, să ştiţi că nu-l mută”, râde tanti Elena, ruşinându-se că nu prea mai are dinţi în gură. Nu e chiar aşa, o contrazice tanti Mioara, rotind nervos un sul de hârtie igienică roz între mâini: „Ne ajută pentru că avem conductă, canalizare, drumuri”.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

Femeile, cărora li se alătură şi fiica fostului primar ceauşist, sunt supărate că presa a filmat la Deveselu numai beţivi, când s-a anunţat în 2010-2011 că vin americanii la baza militară. Nu ar fi o problemă, dar nu dă bine. „Beţivanul spune drept, lui nu-i e frică de nimeni! Îi place sau nu, el îţi spune”, zice însă tanti Mioara. Din păcate, nu ai cum da testul de sinceritate la Deveselu, în amiaza mare, pentru că barul din sat e închis. Cârciumarul îşi ia şi el o pauză, la vremea amiezii, din lipsă de clienţi.

Te-ai aştepta să vezi că în Deveselu înfloreşte spiritul antreprenor. Totuşi, afacerile nu au explodat, în aşteptarea americanilor. „Discotecă nu există. Avem cămin cultural, dar nu se organizează activităţi de-astea. Dar la 7 kilometri e Caracal, au unde să se distreze. Nu a deschis omul magazin cu speranţa că vine americanul să cumpere. Probabil că se vor duce în oraş la supermarket, au Lidl, Penny…”, moare planul de business în ochii fiicei de primar comunist.

Când le întrebi dacă fetele tinere din sat îi aşteaptă pe americani, ca în filmele siropoase de la Hollywood, bătrânele se bat cu palmele pe genunchi de râs. „Nu sunt la noi fete d-astea, bune de americani. În Caracal, da!”, zice serioasă tanti Elena. Şugubeaţă, tanti Mioara îi dă replica, cu gândul la ce ravagii sentimentale ar putea face soldaţii: „Fetele ca fetele, dar să nu se dea-n femei!”

Primarul, în spate cu MiG-ul, în faţă cu dricul: „Deveselu ştie ce e regimul militar. Am crescut în vuietul avioanelor”

La Primăria Deveselu, flutură lucioase şi curate lună steagul NATO, steagul UE şi tricolorul românesc. E soare, iar gâştele s-au tras pe o uliţă, mai la umbră. În curtea mare din spatele Primăriei însă, foamea ţine curcile active. Dau târcoale unei rable de MiG 21, cu ciocurile prin iarbă. Fostul avion e găzduit temporar, până când primarul Aliman îi va găsi un loc, ca să ridice un monument în cinstea aviatorilor. În faţă, o maşină neagră de pompe funebre e parcată lângă intrarea în Primărie. Numărul ei de înmatriculare te învăluie în pace sufletească: OT 33 RAI. E şi ăsta un fel de a-i ajuta pe oamenii din Deveselu, asigurându-le transport gratuit pe ultimul drum, explică viceprimarul.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

Fost comandant de navă, primarul Ion Aliman s-a întors la obârşie, în satul său natal, şi îl conduce din postura de primar PPDD, din 2012. E mândru că americanii au ales Deveselu, pentru că astfel i-au picat pe mână resurse la care nici nu visa. Mărturie stă şi săliţa de conferinţe a Primăriei, unde drapelul românesc stă frăţeşte pe perete, lângă cel american. Coabitarea cu militarii nu e lucru nou în sat, numai că acum ei nu mai sunt aviatorii români sau sovietici, ci americanii.

„Deveselu are o istorie militară, ştie ce e regimul militar. Eu am crescut în vuietul avioanelor care decolau şi aterizau la Deveselu. Oamenii ştiu cu ce se mănâncă. Părinţii noştri au lucrat la construcţia pistei, aia de aţi stat astăzi pe ea, la ceremonie. Aduceau piatra de la Olt, cu carul, aşa se lucra atunci”, îl apucă nostalgia pe primar.

„Este o oportunitate de care trebuie să ne folosim. Întrebarea trebuie să fie: noi ce câştigăm? Durerea numărul unu a locuitorilor noştri este că nu există industrie, nu există nimic aici. 70-80% se trăieşte din agricultură. Aşteptăm locurile de muncă. Sperăm ca pe lângă scutul antirachetă să vină şi alte firme să investească”, redevine însă pragmatic Ion Aliman.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

Şi până acum, toate semnele sunt că aşteptările i se vor îndeplini. Doar în 2013, Ministerul Dezvoltării a alocat 1,9 milioane de lei pentru modernizarea drumurilor din Deveselu, 3,5 milioane lei pentru alimentarea cu apă, 4,7 milioane lei pentru staţia de epurare a apei şi canalizare, infrastructură de care va beneficia şi baza militară. În stadiu avansat este alimentarea cu gaze. În 2014, americanii vor da bani pentru modernizarea a două şcoli şi două grădiniţe în comuna Deveselu. Aliman visează însă şi mai mult, de ce s-ar opri aici: ar mai avea nevoie cam de 10 milioane de lei, ca să facă tot ce şi-a propus.

„Unde te duci, toţi te întreabă: domne, ai apă, ai canal, ai drum pe care să mă aduci acolo, ai loc unde să-mi faci un parc industrial? Nu domne, n-am nimic. Păi atunci nu mai vin”, îşi aminteşte primarul scenariul clasic cu investitorii cărora le propunea să vină în comună. Acum, alta e treaba.

Venirea americanilor i-a ajutat pe mulţi din Deveselu să îşi găsească de lucru, la bază. „Au chemat multă lume la interviu, pentru zidari, pentru oameni în construcţii”, explică pe uliţă fiica fostului primar. Nu toată lumea a prins ceva, depinde şi de ce te pricepi să faci. „Uite, secretara e din sat. Bine, dar ea are studii superioare, a făcut filologie-engleză”, zice cu o umbră de invidie fiica fostului primar despre cum şi-au aşternut resursa umană firmele de construcţii de la baza militară.

Primăria a centralizat vreo 800 de cv-uri pentru firmele (două americane şi una românească) care au venit să construiască baza de la Deveselu. Acum, la baza militară lucrează 100-120 de persoane din localitate, spune primarul. „A început să vină lumea să cumpere terenuri în Deveselu, pentru că obţii un punctaj mai bun la angajare dacă eşti localnic, dacă ai domiciliul aici”, povesteşte primarul Aliman.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

Motanul Griuşa şi stăpânul său căpitan-comandor: „Ei au treaba lor, la noi creşte economia”

Mândria din Deveselu este „cartierul Aviatorilor”. Acum în paragină, aici era perla localităţii, construită de sovietici la începutul anilor ’50, o dată cu baza militară de avioane: locul unde trăiau aviatorii şi familiile lor. Acum, au mai rămas aici şase piloţi de vânătoare ieşiţi la pensie şi zece maiştri militari sau subofiţeri de aviaţie.

Când intri în cartier, semnalizat cu firmă la şosea, ieşi din lumea satului şi intri în ce a mai rămas din atmosfera cazonă şi totuşi cochetă a blocurilor cu unul sau două etaje. Motanul Griuşa, un albastru de Prusia cu ochi ca migdalele, îţi aminteşte rapid că ai intrat pe un fost teritoriu militar şi că nu mai mişti cum vrei, urcând în mieunaturi prelungi pe capota maşinii şi postându-se acolo regeşte, cât timp stăpânul său, căpitanul-comandor Octavian Marghescu, îţi face introducerea.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

„A fost un cartier foarte animat, populat de personal militar, cu familii, cu copii. La Deveselu era o unitate de elită a aviaţiei”, povesteşte fostul pilot de vânătoare, în timp ce priveşte un MiG 21 plasat în părculeţul din centrul micului cartier, drept monument. E doar o amintire palidă a celor trei escadrile de MiG-uri care duduiau în trecut, la baza aeriană din Deveselu. Acum, cartierul de vază din Deveselu este rupt în două, zâmbeşte amar Marghescu: aparţine de Deveselu, dar este administrat de Caracal, pentru că primăria locală nu a avut bani să îl ţină.

Pilotul nu tresare când îl întrebi de transformarea de la Deveselu, centru militar pornit de sovietici şi reînviat acum de americani: „Este o evoluţie firească a lucrurilor. Cum este acum colaborarea cu NATO, era atunci colaborarea militară cu sovieticii”. Căpitanul-comandor nu aşteaptă minuni de la americani şi vede ecuaţia simplu: „Ei au treaba lor, la noi creşte economia”.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

Ce găseşti acum în baza de la Deveselu

Baza militară de la Deveselu a început modest să se înnoiască. Deocamdată, cu un gard de sârmă ghimpată lung de 15 km, precum şi cu un drum tot de 15 km, aflat încă în construcţie (este finalizat doar segmentul care face legătura între drumul naţional şi intrarea în baza militară), cu asta se laudă ministrul Apărării Mircea Duşa. Ministerul Apărării a investit până acum la Deveselu 5 milioane de lei şi va investi în total 40 de milioane de lei, pe durata construcţiei din bază, care se va termina în 2015.

Interceptorii propriu-zişi de rachete balistice vor fi însă construiţi de o firmă americană, Kellog Brown & Root Services, care a câştigat contractul de 134 milioane de dolari. La construcţia bazei mai lucrează Exelis Systems Corporation (firmă din SUA, pe un contract de 5,7 milioane dolari) şi Glacial PROD SRL (firmă din România, pe un contract de 3,3 milioane dolari).

Acum, la Deveselu, sunt construite deja trei zone cu clădiri modulare, care arată ca scoase din ţiplă. Una este zona de locuit, care adăposteşte până la 40 de persoane şi este destinată personalului care lucrează la construcţie. Containerele sunt toate dotate cu aer condiţionat şi oferă un confort mult peste media cazonă, după cum spun cei care cunosc baza pe propria piele. A doua este zona industrială, un depozit unde sosesc şi sunt depozitate materialele. A treia este zona de depozitare a materialelor periculoase şi unde are loc sudura.

Foto: Octav Ganea // Mediafax

Mircea Duşa a estimat luni că până în luna decembrie va fi gata şi staţia de epurare a apei, precum şi reţeaua de canalizare, facilităţi de care beneficiază şi locuitorii din Deveselu.

România găzduieşte la Deveselu o componentă a sistemului european adaptativ de apărare antirachetă, respectiv trei baterii de interceptori de tip SM-3 IB, care vor deveni operaţionale din 2015. O bază militară de interceptori similari va fi găzduită de Polonia, din 2018. Din aşa-numitul scut antirachetă mai fac parte Turcia, care găzduieşte un radar şi pune la dispoziţie o navă în Marea Mediterană, pe care se află instalat sistemul antirachetă Aegis. Spania face şi ea parte din scut, cu patru astfel de nave dotate cu sistemul de apărare Aegis.

Baza militară de la Deveselu se va afla sub coordonarea NATO, cu un comandant român. De asemenea, întreg sistemul construit de americani în Europa deserveşte şi face parte din infrastructura militară a NATO, alianţă din care România face parte din 2004.