Un pretext de a cerceta ițele istoriei este curiozitatea – căci încă nu am patima colecționarului – de a căuta cărți poștale, fotografii sau alte obiecte din Transilvania, în piețele din München și pe pe câteva site-uri de profil. Dacă pe Internet găsim astăzi oricând, orice, o plimbare în piețele de vechituri din jur are ceva dintr-o vânătoare de mici comori. Aici chiar e de puricat (nu degeaba Flohmarkt – piață de purici, în traducere liberă), pentru a găsi fragmente de viață migrate în timp și spațiu. Din fericire, în jurul Münchenului comunitatea sașilor noștri este destul de numeroasă, deci am parte de o surpriză de cele mai multe ori. În spatele obiectelor înșirate aleatoriu pe tarabele acestor piețe există întotdeauna o doză de mister, un drum, o poveste, un suflet. Pentru a le descoperi, trebuie să parcurgi întotdeauna un traseu detectivistic, la finele căruia rămâne de obicei și un rest de incertitudine.
Într-o duminică, scotocind o astfel de piață din München, am descoperit un mănunchi de cărți poștale fascinante. Legat cu o panglică roasă și prăfuită, un album inedit cu imagini din România începutului de secol XX își aștepta cumpărătorul. Emoționant să ai în mâini sufletul unui om al cărui destin e necunoscut, pe care îl poți cel mult intui. Istoria unui străin împletită cu momente din istoria țării mele, îngrămădită la întâmplare printe sute de alte obiecte cu povești neascultate.
Cele nouăsprezece cărți poștale au fost trimise în anii 1917-1918, de către același soldat – semnat întotdeauna “Papa” – familiei sale din Chemnitz, Germania. Destinatarul este Frau Emma Weinreich. Fiecare misivă începe familial cu “Draga mea” sau “Dragă Emma, dragă Fiule”.
Multe cărți poștale poartă semnătura fotografului O. Miehlmann, din Hamburg. Toate ilustratele au fost trimise din București, cu excepția uneia, expediată din Odessa.
Splendidele cărți poștale în alb-negru sau sepia, două color, poartă amprentele și mirosul istoriei vechi, trăite personal. Perspectivele sunt diverse, fiind foarte interesante alegerile pe care le face soldatul. Străinul filtrează imaginile pe care le consideră reprezentative, prin care prezintă familiei țara în care a ajuns: țărani pitorești în costume naționale, caravane de țigani, turci pe malul Dunării, tineri sași, mașini de epocă, vânzători stradali, case tradiționale cu pridvor, Castelul Peleș și Comandamentul German din București (Ministerul Lucrărilor Publice), un călugăr citind pe o bancă, scene bucolice la culesul viilor.
Descifrarea scrisului de pe spatele lor este destul de dificilă, pentru că unele mesaje au fost scrise cu creionul, parțial șters de trecerea vremii. Oricum, ar fi un exercițiu interesant, pe care îl voi încerca. Cine știe ce răspunsuri sau cuvinte pline de înțeles sunt așternute acolo?
Nu știu cum circulau aceste cărți poștale, unde erau de găsit, cum se intra în posesia lor, dar sunt probabil imagini de propagandă, prin care era vizată o anumită imagine a României. Oricum, în definitiv, dincolo de ideologie – aspect deloc de ignorat, și astăzi turistul aflat într-o țară străină, alege să pozeze toate aspectele “exotice” pentru cultura țării sale de origine.
Spiritualitate, cultură, ritual de viață, diversitate. În ansamblu, o imagine mozaicată și expresivă, care astăzi mi se pare nespus de frumoasă, a României.
Sinaia, Castelul Peleș
Vânzător de fructe și legume, în București
Sediul Comandamentului German, (Ministerul Lucrărilor Publice), în București
Castelul Peleș, Sinaia
Peisaj idilic cu țărani la fântână
Lăptărese în București
Băieți sași la încorporarea militară?
Micul vânzător ambulant pe străzile Bucureștiului
Țigan
Țărani români în fața casei
Vânzători ambulanți la o piața din București. Vindeau limonadă, funii impletite de ceapă și usturoi, dulciuri.
Turci din Svistov (Șviștova, în nordul Bulgariei, pe malul drept al Dunării)
Micii muzicanți
Cireașa de pe tort: Scenă de pe stradă – “Idilă cu porc” 🙂
