România, ţara cu năluci

– Nu doar englezii se mândresc cu fantomele lor. România are şi ea numeroase poveşti cu năluci, care bântuie în diverse locuri din ţară, de la conace abandonate şi până la iazuri şi păduri. Deşi nu se ştie exact dacă aceste relatări, aflate la limita dintre lumea celor vii şi lumea celor trecuţi în nefiinţă, sunt simple mituri sau pornesc de la realitate, fantomele continuă să îi fascineze pe oameni, atrăgându-i în mrejele lumii de dincolo… –

Muzeul de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj

Centrul istoric al Clujului este unul dintre cele mai bine conservate locuri din ţară, din punct de vedere al arhitecturii din urmă cu secole. În vechea închisoare medievală a oraşului este amenajat singurul muzeu de speologie din Europa de est, Muzeul „Emil Racoviţă”. Marele savant a murit la Cluj, la sfârşitul celui de al doi­­lea război mondial, şi o parte dintre lu­crurile lui personale încă mai sunt păstrate în muzeu împreună cu nu­me­roase fotografii. În actualul muzeu, în trecut funcţionau camere de tortură, cu recuzită completă. Iarna, deţinuţii erau prinşi în lanţuri şi udaţi, pentru ca su­ferinţa cauzată de frig să fie mult mai in­tensă. Tot aici, conducătorul răscoalei din 1514, Gheorghe Doja, a fost torturat cu un coif de fier încins, pe care tem­nicerii i-l puneau pe cap şi care este ex­pus la muzeul istoric al Clujului. Şi că­pitanul lui Mihai Viteazul, Baba Novac, a fost închis şi torturat în închisoarea me­dievală din Cluj. În vremea sa, ţiga­nii din zona erau executori ai justiţiei. Aceştia l-au legat pe Baba Novac, i-au sus­pendat corpul de un instrument de tortură similar unui rotisor, rotindu-l deasupra unui foc, şi au încheiat prin a trage trupul neînsufleţit în ţeapă. Cu o astfel de istorie, Muzeul de Speologie „Emil Racoviţă” intră pe lista celor mai bântuite locuri ale Clujului. Spirite con­fuze care au murit în chinuri groaznice încă mai rătăcesc printre pereţii fostei închisori medievale…

Casa călăului

Tot în Cluj a fost ridicată în timpul Evului Mediu o casă destinată drept locuinţă celor ce practicau meseria de călău. În timp, clujenii au ajuns să se teamă de respectiva locaţie, crezând că ar fi blestemată. Consi­derată drept necurată, meseria de călău impunea ca locuinţa celor care o practicau să fie amplasată în afara cetăţii medievale. Astfel, Casa călăului din Cluj a fost ridicată lângă zidul de incintă, pe actuala stradă Avram Iancu. De-a lungul tim­pului, un lanţ de neno­rociri a afectat Casa că­lăului, aceasta deve­nind o ruină. După ce a fost abandonată, nişte oameni săraci, fără adă­post, s-au refugiat aco­lo, dar, de la un foc im­provizat, casa a ars a­proa­pe total. În prezent, istoricii clujeni inten­ţio­­nează să o re­cons­truiască şi să o ataşeze Muzeului de Istorie, pen­tru a expune acolo vechile instrumente de tortură folosite în pe­rioa­da medievală, în pofida opoziţiei multor clujeni care continuă să susţină teoria că locaţia ar fi plasată sub un blestem greu, iniţiat de spiritele celor omorâţi de călăi, dar şi de familiile aces­tora, terifiate de morţile violente ale celor dragi.

Plutitoarea Anna

România, ţara cu năluci
Biblioteca Cen­trală Universitară din Cluj

O altă clădire bântuită din Cluj este Biblioteca Cen­trală Universitară. Noaptea, uşile încăperilor se deschid şi se închid, se trântesc sin­gure, fără nicio explicaţie. Le­­genda spune că fiica Şa­roltei Wesselenyi, căsă­to­rită Bethleen, contesa Anna, a mu­rit la vârsta de 20 de ani, în timpul studenţiei sale la Cluj, din cauza unei boli incu­rabile. Mama fetei a do­nat bibliotecii un teren pe care a fost amenajat un mic parc, din dorinţa de a face o faptă bună, nă­dăjduind că fata ei se va vindeca. Din nefericire, speranţa a fost zadarnică, tânăra contesă a murit şi fantoma ei care bântuie bi­blioteca poate fi vă­zută uneori noaptea, plutind pe cu­loarele clădirii.
Un alt loc de execuţie şi întemniţare din Cluj a fost, în trecut, Cetăţuia. Aici au avut loc numeroase sinuci­deri şi încercări de sinucidere. În anul 2007, două surori gemene s-au spânzurat în parcul din zonă de aceeaşi creangă a unui copac. În Cetăţuie au avut loc nume­roase execuţii, lucru care ar fi dus la acumularea de energii negative, care le conferă o senzaţie aparte celor ce suferă de depresie, determinându-i să recurgă la sinucidere. Şi despre Cetăţuie se spune că este un loc bântuit de spiritele celor care au murit acolo.

Fantomele din Constanţa

România, ţara cu năluci

Cazinoul din Constanţa (Foto: Dreamstime – 2)

Se spune că pe strada Hatman Arbore, la conacul bo­ieresc aflat la km 5 de Constanţa, cunoscut sub nu­mele de „Vila Cucoanei”, au murit doi tineri căsătoriţi. După moartea acestora, localnicii au început să raporteze apariţii ale fantomelor celor doi în zonă. În prezent, casa este abandonată şi folosită ca adăpost de oamenii străzii. Deşi frumos, locul este evitat, din cauza fantomelor.
Alte două case bântuite se găsesc pe malul mării, la Eforie. Una este situată pe faleză, în apropiere de Capul Turcului, iar cealaltă undeva în apropiere, pe stra­da Munteniei. Pe plaja din Eforie mai există şi o construcţie abandonată, fostul sanatoriu de copii. Aco­lo, condiţiile de igienă nu erau deloc în regulă, lucru care a dus la izbucnirea unei epide­mii de ciumă. Mulţi oameni au murit atunci, iar mai târziu, o tânără a fost ucisă în clădire, anche­ta­torii veniţi la locul crimei des­coperind simboluri sataniste pe pereţii ca­me­rei. În timp, clă­di­rea a fost abandonată, dar noap­tea se aud voci şi umbre negre, mişcătoare, ce pot fi văzute plim­­bându-se printre ziduri.
Mulţi spun despre „sim­bo­lul” oraşului Constanţa, cunos­cutul Cazinou, că ar semăna cu un dric, o confu­zie generată de faptul că arhitectura lui are elemente de Art Nouveau. În schimb, Cazinoul nu scapă de sus­piciunile de bântuire. A fost ridicat pe locul Consulatu­lui Chinez şi, în timpul lucrărilor, acolo au fost desco­perite nişte schelete ale unor soldaţi francezi din vremea Războiului Crimeei (1853-1854). Aceştia muriseră de holeră. Rămăşiţele lor au fost adunate şi îngropate lângă malul mării, dar nu au rămas acolo mult timp. Oamenii se tot plângeau că spiritele soldaţilor bântuie Cazinoul, aşa că scheletele au fost dezgropate şi duse în Cimitirul Francez. Mărturiile despre bântuirile fan­tome­lor soldaţilor nu au în­cetat, aşa că ră­mă­şiţele au fost mutate încă o dată la Cimi­tirul Central. Cu toa­te aceste eforturi, în trecut, lumea bună a vremii refuza să frec­venteze Cazino­ul, tocmai din cauza prezenţei fanto­me­lor.
Drumul care face le­gătura între Cons­tanţa şi Mangalia, DN39, este, şi el, bântuit. O porţiune a acestuia a fost construită peste terenul de 30.000 de metri pătraţi al unui vechi cimitir musul­man. Pe res­pectiva porţiune de drum se petrec majo­ritatea acci­dentelor rutiere din zonă, localnicii dând vina pe spiri­tele neliniştite din vechiul cimitir.

Frumoasa din Cicărlău

România, ţara cu năluci
Cetăţuia

România, ţara cu năluci

Casa Călăului

La câţiva kilometri de municipiul Baia Mare se află localitatea Cicărlău. Ocazional, aici apare fantoma unei fete tinere şi foarte frumoase. Povestea spune că, în jurul anului 1930, fata respectivă ar fi existat în realitate, vrăjindu-i pe bărbaţi cu frumu­seţea ei excep­ţională. Invidioase, celelalte femei din sat au urzit o ticăloşie împotriva ei, au acuzat-o de vrăjitorie, au dus-o lângă un lan de porumb şi au bătut-o până au ucis-o. Nu a trecut mult de la moar­tea fetei, şi sângele vărsat în lan a început să apară în casele localnicilor. Astăzi, şoferii se tem de res­pectiva zonă, căci acolo au loc cele mai multe acci­dente din Maramureş. Martori oculari au declarat că ar fi văzut silueta plutitoare a fetei apărând şi dispă­rând la marginea drumului.

Închisoarea din Timişoara

În centrul Timişoarei, într-o clădire situată în apropierea Hotelului Continental, funcţiona pe vremuri o închisoare, un tribunal şi, foarte aproape, în locul unde se află azi o benzinărie Petrom, era şi un centru de tortură, în care s-au găsit câteva procese verbale păstrate până în prezent. Închisoarea a funcţionat până în anii ’70, iar cei care au murit acolo bântuie locul, în urma şocului morţii violente de care au avut parte. Se mai spune că zona e bântuită şi de fantomele victimelor unor epidemii de ciumă şi malarie.
Documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea menţionează cazuri de vampiri şi strigoi în Banat, despre care se spune că nu se pot despărţi de locul în care au trăit. Ei apar sub formă de năluci, bântuie casele în care au trăit, trântesc uşi şi geamuri, mută şi răstoarnă obiecte şi sperie animalele. Pentru a scăpa de strigoi, localnicii deshumau cadavrul, îm­pre­ună cu preotul, şi îi înfigeau tra­diţionalul ţăruş în inimă. Dacă mor­tul era găsit în sicriu cu faţa în jos, credinţa era că acesta ar fi încercat să iasă din coşciug, trezit din nou la viaţă în urma şocului morţii violen­te de care avusese parte.

Craniul din pivniţă

Tot în Timişoara, clădirea aflată în Piaţa Libertăţii, colţ cu strada Un­gureanu, este bân­tuită de o fantomă bine cunoscută. Silu­eta ei apărea pe la gea­muri şi noaptea se auzeau sunete ciu­date. Omul care lo­cuia acolo a găsit ac­cidental un craniu în pivniţă. A chemat po­liţia şi, în urma cer­cetărilor, s-a aflat că pe
România, ţara cu năluci

Vila Cucoanei

res­pectivul loc fu­seseră în trecut o biserică şi un cimitir. Mulţi oameni ştiau acest detaliu şi nu beau apă din fân­tâna de pe strada Alba Iulia. Biserica în cauză era fran­ciscană, iar cripta sa adăpostea trupurile neînsufleţite ale personalităţilor oraşului, precum şi pe cel al fostei iubite a lui Beethoven. După demolarea bisericii, ră­mă­şiţele au fost mutate la grămadă, în capela Cimi­tirului Romano-Catolic din Calea Lipovei. Omul care a des­coperit craniul în pivniţa casei sale a declarat că adesea era deranjat de zgomote inexplicabile şi că, într-un fel, respectivele zgomote l-ar fi condus la des­co­perirea craniului.

Biserica cu stafii şi fantome de animale

Pe Bulevardul Loga, în zona clădirii Liceului Pedagogic din Timişoara, existase în trecut un adăpost pentru ciumaţi. În ciuda faptului ca oamenii erau îngrijiţi, mulţi au murit şi se spune ca spiritele lor încă mai bântuie locul. Unii dintre oamenii care trăiesc azi în zonă, declară că ar fi văzut siluete rătăcitoare şi apariţii ciu­date ivite la miezul nopţii.
La colţul format de străzile Vasile Alecsandri şi Eugeniu de Savoya, exis­ta în trecut un mare han, unde au murit un rabin şi primarul Timişoarei, Peter Solderer, cu aproximativ 300 de ani în urmă. Se pare că sufletele celor doi se mai întorc din când în când să bântuie locul.
La colţ cu Parcul Central, pe Strada Craiului, a fost construită Biserica Pia­ristă, care era cunoscută şi ca „biserica cu stafii”. Încă din vechime, nume­roa­se fenomene stranii şi apariţii s-au ma­nifestat între zidurile clădirii, adu­cându-i reputaţia de „biserica bântui­tă”.
Pe Calea Şagului, o casă veche a fost renovată şi trans­formată în
România, ţara cu năluci

Monumentul Annei Davila

abator. Acolo îşi desfăşura ac­ti­vitatea familia de mă­celari care cum­pă­rase locul. Se pa­re că nu­me­roa­se animale ce fu­se­seră sa­crifi­ca­te a­co­lo au ajuns şi ele să bântuie locuin­ţa, bă­gân­du-i în spe­rieţi pe mă­celari.
Cimitirul Bellu se numără printre locu­rile frecvent bântuite ale ca­pitalei Româ­ni­ei. A­ici a fost îngro­pat, de pildă, profe­so­rul uni­versitar Emilian Anto­nes­cu, dece­dat în 1949, despre care se spune că ar fi fost omo­rât. Foarte activă, fantoma sa bân­tuie şi astăzi ca­voul unde a fost îngropat şi se răzbună pe cei care în­cearcă să profaneze mor­mân­tul.
Mormântul vrăjitoarei din Parcul Davila îşi are, şi el, legenda sa. Acolo unde se află monumentul Annei Davila se presupune că ar fi fost îngropat trupul unei vră­jitoare din perioada antebelică. Acesta nu s-a descompus niciodată, deşi a fost ars în repetate rânduri şi, uneori, deasupra locului unde este îngropată, se ri­dică gaze din sol. În anii ’90, aici se întâlneau sataniştii pentru a ţine ceremonii şi a organiza ritualuri sinistre.
http://www.formula-as.ro/