„Deşteaptă-te, române!” este, din 1990, imnul naţional al României. Simbolistica lui naţională şi rolul jucat în momentele cheie ale istoriei româneşti (Războiul de Independenţă, Primul şi al Doilea Război Mondial ori mişcarea revoluţionară din decembrie 1989) au făcut ca opţiunea noii conduceri a statului după prăbuşirea regimului Ceauşescu să se îndrepte către creaţia lui Andrei Mureşianu şi Anton Pann, ce va deveni imn naţional. Ziua Imnului este sărbătoare oficială şi aniversată prin lege din 1998, marcând data când acest cântec patriotic a fost pentru prima oară făcut public, în timpul Revoluţiei paşoptiste din secolul al XIX-lea.
Versurile şi aranjamentul aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 – 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător şi un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale avea o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele “Din sânul maicii mele”. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.
De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost şi cazul în timpul evenimentelor din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind vechiul „Trei culori”.
În perioada comunistă, „Deşteaptă-te, române!” a fost interzis până în 1970, când a putut fi din nou cântat, dar fără versurile originale.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în SUA, în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.
Imnul de stat al României este alcătuit din 11 strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.
Deşteaptă-te, române!
1. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
2. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
3. Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
4. Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţa-n libertate ori moarte” strigă toţi.
5. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
6. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.
7. De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
8. N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.
9. N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
10. Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
11. Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.
ENGLISH TRANSLATION
1. Wake up, Romanian, from your deadly sleep
Into which you’ve been sunk by the barbaric tyrants
Now, or never, your fate renew,
To which your enemies will bow to.
2. Now or never let’s give proof to the world
That in these veins still flows a Roman blood,
That in our chests we still maintain our pride in a name
The victor in his battles, the name of Trajan!
3. Raise your broad forehead and look around you
Like fir trees, hundreds of thousands of heroes are standing firm;
A voice they still wait for, to jump like wolves among the sheep,
Elders, men, youths, boys, from mountains to the plains.
4. Watch on, shadows of highnesses, Mihai, Stefan, Corvinus,
The Romanian Nation, your great grandchildren,
With weapons in their arms, with your fire in their veins,
“Life in freedom or death!” shout all.
5. You were vanquished by the evils of your envy
And by your blind disunity, at Milcov and the Carpathians
But we, whose souls were pierced by holy liberty,
Swear that for ever in brotherhood will join.
6. A widowed mother from the time of Michael the Great
Claims from her sons today a helping hand,
Casting curses, with tears in her eyes, on whosoever,
In such great peril, a traitor would become.
7. Of thunder and of brimstone should they perish
Those who flee our glorious endeavor
When our land or our mother with tears in her heart,
Will ask us to cross through swords and blazing fire.
8. Didn’t we have enough of the yatagan of the barbaric crescent
Whose fatal wounds even today we still feel?
Now the knout is intruding our ancestral homes,
But we give witness before the Lord that alive, we do not accept it
9. Didn’t we have enough of the blinded despotism
Whose yoke, like cattle, for centuries we’ve carried?
Now let the cruel ones try, in their blind arrogance,
To take away our language, we’ll give it only if we’re dead!
10. Romanians from the four corners, now or never
Unite in thought, unite in feeling
Proclaim to the wide world that the Danube is stolen
Through intrigue and coercion, sly machinations.
11. Priests, lead with your crucifixes! Because our army is Christian,
The motto is Liberty and its goal is holy,
Better to die in battle, in full glory,
Than to once again be slaves upon our ancient ground!
Scrurtă istorie
Până la actualul imn de stat, România a mai avut 4 astfel de cântece reprezentative pentru fiecare perioadă istorică în parte şi în conformitate cu realităţile politice din ţară, mai mult sau mai puţin fericite.
Perioada monarhistă
Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veaculuial XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români, se arată într-un comunicat al Oficiului Naţional pentru Culturl Eroilor. În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859). Cel care a câştigat concursul a fost compozitorul Eduard Hülseh cu piesa “Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”.
Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris “Imnul Regal Român “, care avea să devină imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern. Acordurile lui au fost auzite în ţara noastră până în anul 1947.
Perioada comunistă
Al doilea imn al României, „Zdrobite cătuşe în urmă rămân”, a fost introdus la 4 ianuarie 1948, odată cu trecerea de la monarhie la regimul comunist şi ocuparea ţării de către Armata Roşie. Versurile aparţin lui Aurel Baranga, iar melodia lui Matei Socor.
Zdrobite cătuşe în urmă rămân,
În frunte-i mereu muncitorul.
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm.
Stăpân pe destin e poporul.
Trăiască, trăiască, Republica noastră
În marş de năvalnic şuvoi revărsat
Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi,
Zidim România Republicii noi.
Al doilea imn folosit în perioada comunistă, a fost “Te slãvim, Românie”, pe versurile poeţilor Eugen Frunză şi Dan Desliu, muzica aparţinând tot compozitorului şi dirijorului lui Matei Socor. A doua strofă sublinia prietenia cu Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă. Aceasta a fost cenzurată începând cu 1960, iar la scurt timp, imnul a rămas doar în interpretare instrumentală. Acest imn a fost utilizat până la numirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea statului şi implementarea naţional-comunismului.
Te slăvim, Românie, pământ părintesc,
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc,
E zdrobit al trecutului jug blestemat,
Nu zadarnic străbunii eroi au luptat.
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Refren:
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână,
Trăiască Republica
Populară Română!
Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far, şi tărie şi-avânt,
Noi urmăm cu credinţă partidul ne’frânt,
Făurim socialismul pe-al ţării pământ.
Refren
Noi uzine clădim, rosul holdei sporim,
Vrem în pace cu orice popor să trăim.
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag,
Îi vom frânge în numele-a tot ce ni-e drag.
Înalţa-vom spre glorie al patriei steag.
Imnul naţional al României din perioada 1977 – 1989, “Trei Culori” a fost o prelucrare a Cântecului Tricolorului, de Ciprioan Porumbescu, bazat pe acest cântec patriotic şi cu aceeaşi muzică (compusă de Ciprian Porumbescu), dar cu un text modificat.
Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.
Multe secole luptară
Străbunii noştri eroi,
Să trăim stăpâni în ţară,
Ziditori ai lumii noi.
Roşu, galben şi albastru
Este-al nostru tricolor,
Se înalţă ca un astru
Gloriosul meu popor.
Suntem un popor în lume
Strâns unit şi muncitor
Liber, cu un nou renume
Şi un ţel cutezător.
Azi partidul ne uneşte
Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte
Prin elan muncitoresc.
Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmaşii-n luptă-i zdrobim,
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace să trăim.
Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuieşti
Şi în comunista eră
Ca o stea să străluceşti.
Varianta originală
Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin de-un sânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Suveniri de-un brav popor.
Roșu-i focul ce-mi străbate,
Inima-mi plină de dor
Pentru sânta libertate
Și al patriei amor.
Auriu ca mândrul soare
Fi-va’l nostru viitor
Pururea’n eternă floare
Și cu luci netrecător
Iar albastrul e credința
Pentru țară ce-oi nutrim
Credincioși fără schimbare
Pân’ la moarte o să-i fim
Pân’ pe cer și cât în lume
Vor fi aste trei culori
Vom avea un falnic nume
Și un falnic viitor
Iar când, fraților, m’oi duce
De la voi ș’oi fi să mor
Pe mormânt, atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor
Sursa: FrontPress.ro
