O judecătoare de la Judecătoria Sectorului 2 scrie o nouă filă glorioasă din istoria justiţiei din România. A ţinut atât de mult la jurisprudenţa instanţei, încât în litigiul dintre doi clienţi şi Bancpost pe care l-a judecat a copiat cu totul o motivare dintr-un alt proces cu această bancă, inclusiv numele celorlalţi petenţi.
Daniel şi Oana Moise au luat un credit de 38.500 de franci, pe 108 luni, de la Bancpost în iunie 2007. La un an după accesarea creditului, banca le-a crescut dobânda, prevalându-se de o clauză contractuală care îi dădea dreptul să modifice costurile contractului. Soţii Moise au dat în judecată Bancpost în noiembrie 2012. Aceştia au cerut instanţei să constate că sunt abuzive mai multe clauze din contract. Tot în 2012, în martie, Alexandru Tică şi Viorica Popa au dat în judecată aceeaşi bancă, şi au cerut şi ei ca instanţa să constate că unele clauze contractuale sunt incompatibile cu legea. Ambele dosare au fost înregistrate la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
În martie 2014, Tică şi Popa află că judecătoarea Mona-Marcela Prisăcaru le-a admis doar în parte acţiunea, respingând punctele esenţiale. În mai, soţii Moise primesc aceeaşi veste de la judecătoarea Lilica Viuleţ. Soţii Moise află din motivarea judecătoarei Viuleţ că îi cheamă Alexandru Tică şi Viorica Popa, şi că au luat alt credit decât cel pe care ştiau ei că l-au luat de la Bancpost.
Judecătoare Viuleţ a ales să copieze aproape integral motivarea din cazul Tică/Popa, dată de colega sa Prisăcaru, uitând chiar să schimbe şi numele intimaţilor. Abia mai târziu în cuprinsul motivării schimbă numărul contractului de creditare, însă păstrează aproape integral conţinutul din dosarul Tică/Popa. Judecătoarea Viuleţ, în motivarea copiată de la colega sa din celălalt dosar, citează inclusiv hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pe care nu ştim dacă le-a parcurs vreodată.
Judecătoarea Viuleţ reţine, de asemenea, greşit, din motivarea colegei sale, că OUG 174/2008 ar fi neaplicabilă creditelor în derulare, deşi Curtea Constituţională a stabilit încă din 2011 că această ordonanţă, care modifică ordonanţa 21/1992 privind protecţia consumatorilor, se aplică inclusiv contractelor în derulare. Hotărârile Curţii sunt general valabile şi obligatorii pentru toate instanţele, şi ignorarea lor duce la încălcarea Constituţiei şi a statutului magistraţilor. Clienţii susţin că nici măcar formula dobânzii nu a fost definită la fel în cele două dosare de credit. În timp ce în cazul Tică/Popa nu era prevăzută o formulă a dobânzii, aceştia solicitând instanţei să o deducă prin scăderea Libor de la momentul acordării creditului, în cazul lor marja era definită ca fiind 0 puncte procentuale.
Atât în cazul Moise, cât şi în cazul Tică/Popa, clienţii au atacat cu recurs decizia instanţei de fond la Tribunalul Bucureşti. Primii cer casarea şi pentru motivul evident că judecătoarea Viuleţ nu a motivat acţiunea lor, ci acţiunea altora.
Practica magistraţilor de a se inspira din hotărârile anterioare ale colegilor este răspândită însă (…) până acum nu am indentificat o altă speţă în care un judecător să copieze integral motivarea unui coleg din alt dosar, inclusiv cu numele altor petenţi.
http://romaniafarajustitie.wordpress.com/
