Era o primavara nabadaioasa. Ba cu soare si cald de ziceai ca vine vara, ba cu vant si sfichiuiri de ploaie rece, de te ducea gandul la octombrie plumburiu..
Si totusi venea primavara…!!
Iarba iti arata ca a rezistat gerului, albinutele ca incep sa-si dezmorteasca aripioarele, copiii zburdand ca niste mieluti, veseli si poznasi..!!
Ce mai, totul iti spunea sa azvarli cojoacele..!!!
Magnoliile erau si ele pregatite sa-si deschida bobocii, asa ca, tot ce era viu si misca, redevenise activ si plin de farmec..
Pe o banca, chiar sub o magnolie batrana, mereu venea o doamna inalta, imbracata mereu in tinuta sport, cu un carucior , in care se ghicea o gagalice mica, imbracata in roz, semn al feminitatii, care ba plangea, ba se uita cu ochisorii mari spre lumea de dincolo de carucior…!!
Sa iti spun ca doamna se pare ca era bunica celei mici si cum avea toata vremea din lume, statea ore intregi la aer, ba citind o carte, ba rasfoind o revista, ba vorbind pe limba ei cu micuta faptura..!!
Lumea care se plimba le stia pe amandoua, le saluta, sau conversau ceva sporadic..
Dupa 2-3 ore de stat la aer, drumul era spre casa.
Intr-una din zile, pe banca cu pricina, se aseza un domn, cam de aceaiasi varsta, cu un nepotel neastamparat, mereu gata de fuga, fie dupa pietricele sau flori, fie cu manutele pe jos prin nisip..
Bietul bunic, striga, se agita, dar nazdravanul relua aventura lui de la capat….
Numai ca in ziua aceea, ceva se petrecu. Doamna, veni nestingherita, la locul ei, cu gingasa faptura, se aseza cuminte isi scoase cartea si incepu sa lectureze…
Cum baietelul era curios din fire, se apropie, puse manutele amandoua pe marginea caruciorului, se ridica pe varfuri sa vada mai bine si ramase pret de cateva minute ochi in ochi cu fetita..
Se pare ca alchimia atractiei la copii este instantanee. Ei nu tatoneaza, nu analizeaza. La ei altfel functioneaza totul. Le place sau nu ceea ce vad si cei atrage…!!
Asa si aici…
Degeaba spunea bunicul sa mearga la jocul lui, el pace sa se dezlipeasca..!!!
Pana la urma, doamna bunica, mai inteleapta ii spuse ca poate sta cat pofteste, numai sa fie cuminte.
Atata a asteptat baietelul…
A inceput ceva peltic pe limba lui, sa-i spuna fetitei, aceasta razand si parca raspunzandu-i…
Intindea manutele ei mici catre el, iar el ca un barbat ce era, le mangaia si le ducea la obrajorii lui…
Fetita era tare incantata. Era numai un zambet, iar baietelul nu mai facea altceva decat sa se uite la ea.
Sa nu crezi ca sa plictisit cumva…!!
I-a aratat florile, apoi pietricele stranse, ii spunea ceva si parca ea il asculta fermecata.
Era asa o imagine frumoasa, incat cei doi adulti, bunici fiind, parca nu cutezau sa mai zica nimic..!!
Doamna a scos o sticluta cu suc de mere, apoi un paharel, a hranit-o pe cea mica, dar ia dat si baietelului sa bea un paharel..
Ce mai, era liniste si armonie…!!!
Cei doi bunici au inceput sa povesteasca de-ale lor, iar copiii, normal de ale lor….!! Imaginea era inedita..!!
Vreau sa-ti spun ca au revenit zi de zi acolo pe banca de sub magnolii, mai ales ca cei mici erau parca si de-o seama si se intelegeau extraordinar…Diferenta de varsa era cam de 1 an intre ei..!!
Intr-una din zile fetita cu bunica nu au mai venit. Ziua aceea a fost trista. Baietelul nu avea chef de joaca, statea posomorat pe banca langa bunic.
Au trecut cam doua saptamani fara sa se vada. Apoi cand dupa 1 mai s-au revazut, deja fetita facea primii pasi. Crescuse si era cu ochii dupa prietenul ei. El o ajuta, ea statea in premergator, gata sa paseasca dupa el.
A venit si vara, cu caldurile ei sufocante. Ieseau mai rar si numai seara mai tarziu.
Apoi a venit randul baietelului sa lipseasca.
Venise numai bunicul, singur, cu lacrimi in ochi, spunand ca familia baietelului emigrase in Canada.
Lacrimi de bunic singur si trist…
Biata doamna, nu stia cum sa-l mai incurajeze. Venea mereu seara de seara cu nepotica sa-i mai alunge tristetea si dorul de nepotul lui..
O iubea pe fetita in dorul nepotului. Fetita mergea, era deja o nebunie sa alergi si sa te tii dupa ea.
Au trecut 3 ierni si ani si intr-una din zile, tot de primavara, fetita era deja la gradinita. Isi facusera obiceiul sa poposeasca macar 15 minute pe banca lor.
Si surpriza.
In zare venea bunicul cu nepotul venit in vizita.
Sa nu crezi cumva ca ceva s-a uitat. Copiii imediat s-au luat in brate, sau pupat ca doi nazdravani si se uitau unul la altul cu o bucurie de nedescris.
Vorbeau, erau mai mari si parca neinnodau o veche prietenie…
Ce sa-ti mai spun, ca si bunicul si bunica erau fericiti. Si aveau si de ce sa fie..!!!
O prietenie nu se uita niciodata…!!!!
http://gandurileschimbaviata.info/
