Îți mai aduci aminte de CIO-CIO-SAN, renumita gheișă și povestea ei impresionantă…????!!!!
Vei spune..bine, bine în zilele noastre sunt sute de asemenea povești!!!
Numai că aceasta este și autentică și puțin mai specială.
Petrecută într-unul din porturile românești, acum cam vreo 40 de ani în urmă. Cazul este cât se poate de autentic, iar povestea a fost studiată de psihologi.
Eroina noastră, o femeie cam la 24 de ani în momentul istoriei, locuia cu părinții în apropierea portului.
Familie bine așezată în orașul respectiv, tatăl comandant de navă, mama contabilă undeva la o instituție…
Singura fiică, educată, cu facultatea de filologie terminată, profesa în primul an de debut undeva la un liceu al orașului.
Era de o frumusețe specială. Brunetă cu ochii albaștri ca două albăstrele. Pasiunea ei era portul, vapoarele, apa, dar mai ales forfota de pe orice navă care ancora.
Privea macaralele care descărcau, hamalii care mai cărau ici și colo câte ceva, comenzile fie de acostare, fie de plecare, forfota de pe puntea navelor.
Știa cam toate comenzile, pentru că de mică fusese luată de tatăl ei la bordul navelor și normal că se familiarizase cu ele.
Ore întregi stătea pe banca ei preferată și privea. Mai lua câte o carte și citea sau scria. Într-una din zile, vară fiind iar căldura destul de mare, își permise să stea până seara târziu să privească luminile de la bordul vaselor, liniștea care încheia o zi de muncă.
Dar seara aceea avea să fie mai specială.
Un tânăr ofițer, care pesemne nici el nu avea somn și care își plimba pașii agale pe chei, fără intenția vreunei cuceriri, intră în vorbă cu tânăra noastră.
Era ofițer de cursă lungă pe unul din vasele străine ancorate cu marfă în port.
Se plimbase cam prin toată lumea, văzuse destule și era omul care poate și-ar fi dorit o casă și o familie. Poate de asta încă nu îndrăznise a se așeza locului.
Un simplu “noapte bună” și discuția se încheie pentru seara respectivă cu promisiunea că și seara următoare se vor vedea.
Promisiune respectată, pentru că multe seri ce au urmat, cei doi sau revăzut pe aceeași bancă.
Plăcerea discuțiilor era de partea amânduora.
Cam după 10 zile nava ofițerului urma să plece într-o altă călătorie, ceva mai scurtă…!!!
I-a promis fetei că va reveni și vor avea mai multe de discutat.
Așa s-a și întâmplat. Cam după 2 luni ofițerul a revenit cu gânduri foarte serioase. Discutând amândoi au ajuns la concluzia că pot întemeia o familie.
Ultima călătorie definitiva carierea de ofițer de cursă lungă, urmând să rămână pe uscat lângă familia lui.
Se pregăteau de nuntă, când un eveniment surpriză strică toate planurile.
La comandamentul portuar se prezentă o tânără femeie, de prin zona asiatică, purtând în brațe un copilaș micuț..!!!
Relată povestea ei, în care ofițerul nostru era tatăl micuțului, după o aventură de mai mulți ani cu tânăra femeie.
După deontologia ofițerească și toate datele, comandantul hotărâ să-l cheme la raport pe ofițer. După ce acesta își recunoscu aventura, dar și promisiunea unei căsătorii cu acea femeie, hotărârea luată a fost ruperea noii sale relații și renunțarea la căsătorie, urmând să se căsătorească cu fosta iubită…!!!
La auzul vestii că viitorul soț nu se va mai căsători cu ea, fata noastră avu un șoc, părul îi albi complet iar mintea sa o luă razna….!!!
Realizezi că au urmat tratamente, sanatorii, doctorii care dădeau neputincioși din cap și spuneau simplu..aici nu mai e nimic de făcut…!!!
Tânăra nebună și-a făcut rost de un coșuleț, pe care l-a căptușit cu multe cârpe și în care a pus 2-3 păpuși pe post de copilași.
Seara ieșea la plimbare pe chei și legăna coșulețul, arătând lumii copii ei…!!
Rămăsese la fel de frumoasă la față, cei doi ochi odinioară de un albastru clar, aveau tulburarea minții în ei, nu mai erau deloc senini…!!!
Lumea o numea “femeia cu păpușile”. Nimeni nu râdea, iar cei ce o știau o deplângeau…!!!!
Mai târziu după moartea părinților, un sanatoriu, gen ospiciu a preluat-o în grijă…
Am auzit cu ceva vreme în urmă că ar fi murit….
Realitatea a fost și mai dură. Ofițerul de cursă lungă, după ani și ani de zile s-a reîntors să o revadă.
În memoria ei a ridicat un frumos monument pe care a scris atât…..Doi ochi albastii pustiiți de iubire!!!!!
http://gandurileschimbaviata.info/
