Totul este business in sistemul capitalist, iar acolo unde nu este business, investitiile sint minore si interesul extrem de scazut, al liderilor capitalisti la toate nivelele.
Auzim zilnic despre fondurile pentru educatie, esalonate si mai putin esalonate, cifre ca ne fac sa credem ca ceva se face si acesti lideri sint interesati.
Dupa care, iesim pe strada si vedem altceva, oameni mai putin educati, cu comportamente deviante, agresivi, fara dorinta de a muncii, fara dorinta de a colabora in termeni amicali, conducind autovehiculele extrem de periculos, fara sa ofere locul unei persoane in virsta in mijloacele de transport si asa mai departe.
Ne intrebam pe buna dreptate: sintem o tara mai putin educata, dar care cheltuim fondurile pentru ca lipsa educatie sa devina virtute? Ne intrebam la ce bun acele fonduri in crestere an de an, in timp ce nu se reflecta in atitudine si in valori in societate, conform cu nivelul cheltuielilor.
Ceea ce nici un guvern capitalist nu face si este multmit cu frauda legalizata din sistemele de educatie, este, dezvoltarea unei profunde educatii parentale in primii sapte ani ai copilului, inainte a fi incadrat in sistemul oficial de invatamint.
„Parental education” este un concept extrem de simplu si acceptat de noi toti, dar cu efecte complexe in societate. Daca ar fi sa platim pentru aceasta educatie parentala, nu am accepta, pentru ca sintem fiecare dintre noi convinsi ca detinem adevarul absolut in educatia micutilor, dar realitatea ne contrazice mai tirziu.
Sa vedem cum arata studiile in acest sens si care este partea noastra ca parinti in acest proces si de ce nu avem intotdeauna succesul dorit si vazut ca normal in urma efortului depus in educatia copilului.
Atitudinea parentala in contact cu tinerii copii prescolari s-a schimbat enorm in ultimile decenii. In primul rind, in lumea capitalista, nu foarte multi au putut accepta ideea de „time management” in educatie, a carui structura a fost si este permanent schimbata.
Produsele pe care le avem in casa si care sint de natura sa ne ofere mai mult timp liber, cum ar fi masina de spalat automata, atit pentru rufe cit si pentru vesela, cuptorul cu microunde, aspiratorul automat si asa mai departe, ar trebui sa fie un sprijin pentru crearea unui fond de timp afectat educatiei parentale.
Lucrurile nu stau deloc asa. Desi timpul mediu petrecut in cadrul familiei cu activitati gospodaresti a scazut cu cel putin opt ore pe saptamina datorita „tehnologizarii” unor activitati casnice, comparativ cu timpul pe care il afectau parintii in anul 1965, numai o mica parte din acest timp a fost afectat educatiei parentale, care se considera un proces automat acceptat de copil dar si super cunoscut de parinti.
Statisticile arata ca femeile petrec patru ore mai mult pe saptamina ingrijind copiii, iar barbatii petrec chiar mai mult, in jur de patru ore si jumatate, ocupindu-se de copii in familie.
Un sondaj recent al Pew Center arata ca 62% dintre parinti considera copiii lor ca fiind utili si intelegatori si receptivi referitor la indicatiile date de ei in general, dar numai 43% dintre parinti gasesc ca acesti copii sint utili la curatenie si lucru in gospodarie, iar suprinzator, numai 36% dintre parinti accepta ca fii si ficele lor muncesc pentru anumite sume de bani oferite de parinti.
In vest sint doua mari probleme legate de parinti si cel mai probabil aceste probleme le putem extrapola si in Romania.
Primul ar fi conceptul vestic de „parintii helicopter”( cei care sint la un nivel material ceva mai ridicat si situatii favorabil pe scara sociala) si care stau desupra tuturor deciziilor luate de copii, urmarindu-i permanent in miscarile lor si manifestind o grija nefireasca. Acest tip de parinti sint ingrijorati preventiv de o eventuala boala a copiilor, de siguranta lor in trecerea strazi, de modul cum se joaca si asa mai departe, deprivindu-i de independenta necesara acestor copii.
O alta problema intilnita in educatie, care framinta parintii vestici, este lupta de a prepara acesti copii pentru lumea viitorului in care se pare ca oamenii nepregatiti profesional nu vor avea posibilitatea sa spravietuiasca, dar in care scoala pare sa fie din ce in ce mai inutila in anumite domenii, extrem de volatile.
Intr-un studiu al lui Betty Hart si Todd Risley, doi profesori de la Kansas University, acestia au gasit ca, copiii proveniti din familiile angrenate in mediul profesional si cu studii academice, aud pe ora peste 2100 de cuvinte in familie, in timp ce copiii care locuiesc cu parinti cu o pregatire liceala, aud in medie 1200 de cuvinte pe ora, iar cei ce traiesc cu parintii care sint pe asigurari sociale sau ajutoare de la guvern, aud in medie, mai putin de 600 de cuvinte pe ora.
La sfirsitul primilor trei ani petrecuti in familie de catre copil, cercetatorii au ajun sla concluzia ca un copil de avocat sau de doctor, aude in medie cu 30 de milioane mai multe cuvinte decit un copil provenit dintr-o familie din partea de jos a sistemului social. Acest lucru face o diferenta enorma, dupa cum releva studiul.
Parintii cu o situatie financiara si profesionala stabila, vorbesc cu copii lor cu trei ore mai mult decit parintii cu situatie materiala dificila si fara o profesie stabila.
Un alt studiu interesant in acest sens al educatiei parentale, pe care capitalismul nu pune nici un accent, dar este extrem de important, a fost realizat de Meredith Phillips, de la University of California, Los Angeles, dar am sa revin cu el in articolele urmatoare.
Pe de alta parte, studiul arata ca parintii din mediul muncitoresc sau cu o fragila stabilitate sociala si materiala si care iubesc copiii la fel ca si cei mai instariti,citesc insa copiilor un timp mult mai mic, ceea ce face diferenta mai tirziu in perioada intrebarilor.
Richard Reeves de la Brooking Institute, arata in studiul lui, ca doua aspecte sint extrem de importante pentru educatia parentala a copiilor si anume: stimularea intelectuala ( care se manifesta prin citirea unor carti copiilor, vorbitul cu acesti copii si utilizarea progresiva a cuvintelor complexe si raspunsurile la intrebarile „De ce?…”).
Un al doilea aspect extrem de important, este suportul emotional, caruia i se da o importanta deosebita in cadrul studiului ( trairea unor actiuni comune cu copii, care sa le ofere acestora mai multa increder in ei si sa se simta siguri in situatii diferite, printre altele).
Daca mamele care sint situate in grupul celor 20% mai putin pregatite intelectual, ar deveni eficiente, daca s-ar situa in apropierea mediei, copii lor ar termina cursurile liceale cu 9% mai multi, ar deveni parinti la virste normale cu 6% mai multi, fata de situatia actuala cind sint mame cu virste intre 15 si 16 ani care isi duc copii la gradinita liceului, ar fi cu 3% mai putine condamnari pentr diferite infractiuni comise pina la firsta de 19 ani ai asa mai departe, dupa cum arata studiul.
In acest moment, in America, ministerul de resort pentru educatie, cheltuieste peste 12.000 de dolari pe copil pe an, reprezentind o data si jumatate fata de alte tari dezvoltate din Europa si Canada. Rezultatul este aproape inexistent si asteptarile sint mult mai mari, totul datorindu-s faptului ca acesti bani sint folositi in scoala elementara, educatia parentala fiind neglijata in totalitate.
In SUA, numai 62% dintre copiii cu virste intre trei si cinci ani si 42% dintre cei cu virste sub trei ani, sint angrenati in gradinite, crese si sistemul preschool.
Acest aspect nu poate fi comparat cu Europa, unde numai in Franta, copiii cu virste intre 3 si 5 ani sint angrenati in sistemele educationale in proportie de 100%, iar cei sub virsta de trei ani sint angrenati in proportie de 48%.
In America capitalista „democrata”, multi parinti refuza ideea ca guvernul poate avea un rol in educatia parentala atit a copiilor cit si a parintilor.
O solutie interesanta a dezvoltat-o seful unei organizatii cu profil educational pentru tineri, din West Virginia, numita Zero to Three (evident pentru copii cu virste intre 0 si 3 ani), prin trimiterea in familii a unor instructori parentali (parent educators), acestia pot fi gasiti de parintii dornici sa inteleaga anumite procedee psihologice de tratarea evolutiva a copiilor, in clinicile si materinitatile oraselor din West Virginia.
Ei vin in casele acestor parinti si ii sprijina cu sfaturi simple si pe intelesul lor. Numarul parintilor care apeleaza la ei pentru copiii intre 0 si 3 ani, este din ce in ce mai mare.
Am sa dau un exemplu de intrebari pe care acesti educatori parentali le pun parintilor: „Au copiii dumneavoastra mai putin de 10 carti pe un raft in orizontul lor visual (adica la o inaltime de la sol de aproximativ 40-50 de centimetri)?” sau „Mergeti impreuna, intreaga familie, la plimbare sau in anumite ocazii, mai putin decit o data pe saptamina?”. Absolut toti educatorii parentali ii invata pe parinti cum sa citeasca carti copiilor si chiar intonatia si dinamica si ii indruma sa nu ii loveasca in cazul unor interpretari si atitudini ce nu le plac ale copiilor lor.
Deasemenea, acesti educatori parentali ii invata pe parinti cum sa gasasca caile de extensie a memoriei copiilor, sa se sincronizeze cu ei, cum sa le predea anumite lucruri interesante legate de cunostiinte bazale. Foarte multi parinti, dupa cum arata studiul, fac diferite activitati cu copiii lor, pentru a economisii timp, de exemplu sint mame care ii leaga la sireturi pe copii pentru a nu pierde timp sau ii imbraca sau dezbraca si asa mai departe, iar acest grup de sociologi si psihologi au ajuns la concluzia ca este extrem de nociv.
Rezultatele celor de Zero to Three sint fantastice in West Virginia, ei chiar facind progrese fantastice cu copii care refuzau sa vorbeasca si la care nu era nimic gresit cu gradul lor de inteligenta. Un exemplu interesant al studiului arata cum ei au lucrat cu o fetita care nu vorbea si era fortata de parinti sa o faca , acestia fiind extrem de suparati pe acest fapt.
In cele din urma, educatorii parentali au descoperit ca ea avea o problema cu musculatura gurii. Tratamentul oferit de educatori a fost foarte simplu si ieftin, ei au pus bucatele mici de hirtie pe masa si a rugat-o pe micuta sa sufle pentru a le imprastia. Mama a facut acest exercitiu pentru o perioada si fata si-a recapatat musculature faciala putind vorbi fara probleme.
Acesti educatori parentali ofera parintilor carti spre studiu cu diverse modalitati de educatie, dar si pentru copii. Din pacate, dupa cum spun cercetatorii, nici un parinte nu a dorit sa cumpere aceste carti….
Acest program este finantat partial de administratiile locale ale oraselor din West Virginia, iar parinti platesc pentru un an de vizite ale educatorilor parentali, suma de 1.800 de dolari, care este nesemnificativa pentru efectul fantastic care a fost constatat.
Cercetatorii americani, au aratat ca beneficiile acestei metode sint la modul ca ea poate genera in medie 16 dolari pentru fiecare dolar investit in educatia parentala a micutilor, dupa estimarile lor.
Un program prescolar din Chicago, arata ca folosind programul celor de la Zero to Three, au avut un raport beneficiu/cost este de 10 la 1. Proiectul Elmira, similar cu programul din West Virginia, are un raport de 5 la 1, iar Abecedarian, proiect din Carolina de Nord, a inregistrat un raport de 4 la 1.
Toate acestea sugereaza ca atunci cind vine vorba de educatie, eficienta nu vine neaparat prin pomparea de bani in sistem ci prin investitii majore in prima parte a vietii micutilor
Deocamdata, in Romania, prostii care conduc sistemul de educatie, sint departe atit de utilizarea fondurilor in mod eficient in scoli prin programe inteligente, cit si prin indiferenta fata de aceste programe parentale, care pot oferii locuri de munca profesorilor iesiti din sistem prin pensionare cit si tinerilor profesori cu studii in psihologie si sociologie.
Este pacat ca in Romania nu se intelege mai nimic si scoala este privita in mod capitalist ca fiind o afacere din care in mod sigur nu vor cistiga tinerii….
Adrian Cosereanuhttp://www.alternativaromaniei.com/
