Presa a transformat plecarea finlandezilor de la Nokia din România într-o adevărată tragedie naţională. Parcă însuşi Dumnezeu ne-ar fi părăsit! Dar oare chiar aşa stau lucrurile?!
Timp de mai bine de două decenii absolut toţi politicienii, analiştii, jurnaliştii, afaceriştii şi alţi “işti” au lătrat întruna pe la televiziuni, că singura şansă de dezvoltare a României sunt “investitorii străini” sau “investiţiile străine”. Nimic mai fals!
Deşi mi-am propus să explic de ce investitorii străini contribuie foarte puţin, sau deloc la dezvoltatrea economică a României, cred că este limpede pentru oricine care este întreg la minte, că mulţimea de “investitori” care s-au perindat pe aici, sau încă mai profită de pe urma ţării noastre, nu au adus mari beneficii românilor, nici în ceea ce priveşte prosperitatea şi progresul economic, nici în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă.
Înainte de a intra în forţă în subiect, vreau să lămurim mai întâi un aspect ce este strâns legat de investitorii străini şi anume cel al globalizării. Am fost intoxicaţi ani în şir, prin propaganda făcută în presă şi în politică, cu ideea că globalizarea este un proces firesc, inevitabil, fiind rezultatul evoluţiei tehnologiei şi a umanităţii în general. Acest lucru este o minciună; globalizarea este un proces planificat şi iniţiat de marile corporaţii transnaţionale şi organismele financiare mondiale şi nu este deloc natural, fiind imposibil de menţinut fără ajutorul susţinut al politicienilor şi al guvernelor naţionale.
Practic, clasa politică şi guvernele statelor au fost corupte (cumpărate) de către oligarhia financiaro-corporatistă, pentru a sluji exclusiv interesele acestui grup. Globalizarea se realizează prin două acţiuni majore ale coducătorilor de state:
1. Dereglementarea, adică eliminarea acelor legi internaţionale care limitează accesul marilor bănci şi corporaţii pe teritoriul altor state decât cel de origine, dându-se astfel “liber la prăduit” resursele naturale şi umane ale oricărei ţări de pe planetă.
2. Subvenţionarea de către guverne a marilor afaceri internaţionale fie direct, fie indirect, prin scutiri de taxe şi impozite, prin construirea de infrastructură (autostrăzi, clădiri, utilităţi), garantarea de către stat a împrumuturilor făcute de respectivele companii pentru “investiţii”.
Pe lângă aceste două lucruri, guvernele, la presiunea acestor corporaţii şi instituţii financiare, adoptă o serie de legi, care favorizează afacerile străinilor, de cele mai multe ori în detrimentul populaţiei, a salariaţilor şi afacerilor locale.
Acum, cunoscând aceste lucruri, ne putem da seama că cei care vin să “investească” în România au posibilitatea să facă profituri uriaşe, fără să aducă contribuţii notabile la dezvoltarea economică a ţării şi plus de asta pot pleca oricând doresc, fără nicio responsabilitate faţă de economia naţională, faţă de angajaţi, sau de problemele de mediu create.
Revenind la Nokia, această companie, după ce a plecat din Germania, a venit la noi şi, deşi a fabricat aceleaşi produse ca şi acolo, a plătit angajaţii români cu salarii de 4-5 ori mai mici, a beneficiat de o investiţie în infrastructură din partea statului român, în complexul industrial de la Jucu, de circa 33 de milioane de euro, la care a adăugat investiţia proprie de 60 de milioane de euro. A realizat în trei ani încasări totale de 3 miliarde de euro, din care nu a plătit mai nimic statului, fiind scutită de impozit pe termen de 5 ani, iar cu salariile a cheltuit doar 1%.
Acum pleacă spre zări mai luminoase, cu o căruţă de bani şi fără prea multe griji faţă de cei 1.900 de angajaţi care vor rămâne pe drumuri, deoarece noul Cod al Muncii, adoptat de guvernul Boc, permite acest lucru.
În concluzie investitorii străini nu sunt o soluţie pentru dezvoltatea unei ţări. Un stat care îşi bazează creşterea economiei doar pe investiţii străine este o ţară bananieră falimentară, condusă de politicieni corupţi. Marii rechini internaţionali nu aduc nici prosperitate, nici locuri de muncă, deoarece urmăresc să facă un profit cât mai mare cu investiţii cât mai mici.
Mulţi vor întreba, în acest caz, care este soluţia. Soluţia sănătoasă, pentru un stat liber şi suveran este dezvoltarea economiei locale, a micilor afaceri, bazate pe capital autohton, singurele care creează prosperitate, milioane de locuri de muncă (nu doar câteva mii) şi care contribuie în mod real la bugetul ţării.
Dacă ne uităm la ce a făcut guvernul Băsescu-Boc în ultimii ani, vom observa că mai întâi a distrus micile afaceri, prin măsurile iniţiale, din 2009, care au dus la închiderea a peste 300.000 de IMM-uri în numai doi ani, apoi, la “recomandarea” FMI, a Băncii Mondiale şi a UE a trecut fără dezbatere parlamentară o serie de legi îndreptate împotriva naţiunii şi în favoarea marilor afaceri internaţionale.
Iar acum se vorbeşte din nou despre nevoia de noi privatizări, vânzări şi investiţii străine… toate doar în slujba interesului naţional.
http://adevarulascuns.blogspot.ro/
