Pe acest fundal și în contextul interminabilului și sângerosului conflict israeliano-palestinian (aflat în faza celui de-al treilea război modern dinGaza; soldat până în prezent cu peste 2.100 de morți din rândul palestinienilor și cu 70 de decese în rândurile evreilor, ultima lor victimă fiind un băiețel de patru ani, ucis de mortierele Hamas, pe 22 august), a revenit în dezbatere și un document elaborat de Institutul Presei Independente (IPI) – organizație globală a presei, cu sediul la Viena, activă din 1950, cu membri din 120 de țări, cu reprezentanți la ONU, UNESCO, Consilul Europei – în care sunt listați 66 de termeni care, din considerente de corectitudine politică (deci pentru a nu ofensa evreii sau palestinienii), NU ar trebui folosiți de reporterii de război.
Grija israeliano-palestiniană
Exoticul document IPI – intitulat „Utilizează cu grijă. Glosar pentru reporteri privind limbajul părtinitor în cadrul conflictului israeliano-palestinian” – ar fi fost elaborat de un colectiv mixt, de jurnaliști palestinieni și israelieni (anonimi, spre a nu fi expuși posibilelor represalii!) a fost dat publicității încă din 23 octombrie 2013, dar a început să provoace valuri abia recent, după reizbucnirea ostilităților militare în Gaza, pe 8 iulie. Lăsând comentariile pe seama cititorilor, ne vom mărgini să enumerăm o parte din termenii și denumirile pe care reporterii de război din Gaza NU ar trebui să le folosească în corespondențele lor: agresiune, Apartheid, arii disputate sau zone tampon, inamic, execuție, Linia Verde, Statul Evreu, acțiune eroică, prizonier erou, Holocaust, provocare, infrastructura terorii, civili inocenți, forțe de ocupație, Ierusalim, jihad, răpire, eliminare, martir, aripă militară, nazism, ocupație, avanpost, demonstrație pașnică, rezistență, insurgență, măsuri de securitate, autoapărare, colonie sau colonist, asediu, Fiii Israelului sau ai Sionului, terorism, sionism, Zidul Plângerii.
Pentru rigoare, de menționat că „îndrumarul” oferă explicații pentru fiecare termen amendat și, acolo unde există, variante acceptabile. În 19 cazuri, adică aproape o treime, nu există asemenea alternative.
Contorul morții
IPI nu este doar o asociație profesională care oferă breslei jurnaliștilor îndrumare trăsnite – imaginați-vi-l, spre exemplu, pe Adelin Petrișor încercând să transmită o corespondență din Gaza, fără a folosi vreunul din termenii listați mai sus – dar este și una din organizațiile care consemnează sistematic abuzurile împotriva ziariștilor de pretutindeni, încarcerările, răpirile și decesele pe frontul libertății cuvântului și a informării. Astfel, pe site-ul oficial IPI, în „contorul morții” (Death Watch; evidență ținută din 1997), sunt consemnate, strict pentru 2014, 48 de decese în rândul jurnaliștilor (asasinați pentru activitatea lor profesională sau „căzuți” în timp ce se aflau în misiune). Lista cuprinde 25 de țări de pe glob unde au pierit jurnaliști în acest an, cu primele locuri ocupate de Siria, Ucraina și Teritoriile Palestiniene. Alte țări în care jurnaliștii au plătit cu viața, fie pe front, fie pentru că au deranjat politicieni autoritari sau lorzi ai crimei organizate: Columbia, Brazilia, Mexic, Libia, Egipt, Afganistan, Irak, India, Filipine. La ora redactării acestui material, pe site-ul IPI încă nu erau comemorați italianul Simone Camilli, ucis în Gaza pe 13 august și nici James Foley, executat în Siria, pe 19 august.
