SÂMBĂTĂ, LA CIMITIRUL BELLU, A FOST ÎNHUMAT DINU PATRICIU, CEL MAI BOGAT ROMÂN

Sâmbătă la cimitirul Bellu din București a fost îngropat Dinu Patriciu, cel mai bogat român, care a avut o avere de aproximativ patru miliarde euro.
Dinu Patriciu nu a adus bani în țară ci a luat banii din țară și i-a dus în străinătate. În acest fel el are meritul de a fi fost un adept convins al internaționalismului și al globalizării.
El a reușit în mai puțin de zece  ani să arunce pe apa sâmbetei aproape  patru miliarde de euro, ceea ce a zdruncinat serios în Occident faima de mari cheltuitori  a șeicilor și a sultanilor arabi care s-au văzut dintr-o dată ridiculizați de avântul capitalismului românesc în plină dezlănțuire.
Dacă ar mai fi trăit câțiva ani, Patriciu nu numai că și-ar fi cheltuit integral averea, dar ar fi făcut și împrumuturi de vreo zece miliarde de euro.
Din păcate moartea neîndurătoare l-a surprins în plin avânt cheltuitor pe marele capitalist și compatriot al nostru.
Deși poate să pară o cruzime ce spun, moartea lui a însemnat pentru el o salvare. Patriciu pierduse mult în ultimul timp din forța lui financiară. Scăpătase. Nu mai avea decât vreo trei sute de milioane de euro cash în conturi și sunt sigur că ar fi preferat să se sinucidă decât să trăiască în mizerie. Așa că sfârșitul lui a venit la timp.
Dinu Patriciu nu a construit spitale și nici așezăminte pentru orfani ori bătrâni. Nu a făcut vreo invenție, nu a descoperit vreun medicament, n-a dat case săracilor. N-a scris nici romane sau poezii. Nu a înfiat copii de la orfelinat cum fac alții.
Dar a făcut două lucruri cu mult mai mărețe, două lucruri pe care societatea noastră capitalistă occidentală le încurajează cât poate: a cheltuit și s-a distrat. ”M-am distrat mult în anii ăștia. Și mi-a plăcut!” a declarat el într-un interviu.
Pentru astfel de merite și realizări fără precedent, Dinu Patriciu va fi înmormântat la Cimitirul Bellu probabil cu onoruri militare maxime. Se vor trage salve de tun. Nu este exclus ca să fie prezenți la ceremonie ambasadorii statelor capitaliste occidentale. Avioanele militare vor survola mormântul lui în semn de omagiu și recunoștință eternă. Ar trebui (dacă nu cumva a primit deja această distincție) să i se acorde post-mortem Steaua României. Nu se știe când se va mai naște în România un om ca Dinu Patriciu care să cheltuiască atât de mulți bani în atât de puțini ani. Fără el capitalismul românesc este  de-a dreptul anost anost.
Pe de altă parte, este strigător la cer  ca un om ca Patriciu, cu o astfel de avere să moară. Bogații n-ar trebuie să moară. Ei ar trebui să se bucure veșnic de toate plăcerile lumii și să trăiască mii de secole  în palate luxoase poleite cu aur.
Este trist că Dumnezeu nu a specificat în Biblie că bogații cu averi de peste un miliard de euro au dreptul de a trăi veșnic.
Dar și mai trist este că Isus, fiul Lui, a spus că mai degrabă va trece cămila prin urechile acului decât să ajungă bogații în rai. Biserica ar trebui să explice mai bine pasajul ăsta. În mod sigur el înseamnă cu totul altceva decât ce înțelelegem noi.
Televiziunile îl bocesc de două zile pe Patriciu și se întreabă retoric cui va reveni uriașa lui avere.
Răspunsul este simplu: averea lui  Dinu Patriciu (dacă a mai rămas ceva pe fundul sacului) trebuie să se întoarcă urgent la adevăratul ei proprietar: statul român. A fost averea Republicii Socialiste România, averea poporului român.
Cam asta ar fi, cred eu,  tot ce se poate spune într-un  necrolog despre Patriciu.
Separat de asta, am o observație în legătură cu monumentalul Cimitir Bellu din Capitală unde va fi înmormântat miliardarul sâmbătă.
Pe bună dreptate, Cimitirul Bellu este un cimitir de cinci stele (dacă se poate spune așa) .
Deci este firesc ca toți românii bogații să dorească să fie îngropați după moarte la Bellu. Din păcate spațiul în cimitir este limitat și mausoleele din marmură și granit încrustat cu aur, executate cu artă și pricepere ale miliardarilor nu se pot desfășura în toată splendoarea bogăției lor. Și asta din pricină că spațiul este ocupat în mare parte de rămășițele pământești ale unor oameni foarte  modești, proveniți din pătura simplă și săracă a populației.
Există în Cimitirul Bellu mormintele unor oameni nevoiași, fără merite deosebite, care nu au avut în viața lor averi. De ce nu sunt strămutate aceste morminte într-un cimitir al săracilor sau chiar la groapa comună de la Străulești?
Există de exemplu mormântul unui oarecare Mihai Eminescu. În definitiv câți bani a cheltuit la viața lui acel biet om sărman Mihai Eminescu ca să aibă dreptul să stea îngropat în același cimitir cu miliardarul Dinu Patriciu? A avut el conturi în străinătate ca Patriciu? A avut el palate în Germania sau Anglia ca Patriciu? A avut acțiuni la Bursă? N-a avut nimic, vă spun eu! A fost un om de condiție extrem de modestă. Sta cu chirie. A avut ca avere o masă mică de brad și două lăzi cu cărți vechi (ce jenant!). Asta a fost toată averea lui. Atunci pentru ce este înmormântat la Bellu?
Ce avere a avut unul numit George Coșbuc, care a trăit toată viața lui într-o sărăcie lucie? N-avea nici după ce să bea apă! Totuși,  are mormântul la Bellu, în același cimitir cu bogații frați Gheorghiev, negustori respectabili și bancheri care îl împrumutau cu bani pe regele Carol I?  Acest Coșbuc este înmormântat la Bellu lângă mausoleul poleit cu aur al Cantacuzinilor. Pentru ce? Câtă  avere a deținut Coșbuc și ce avere au avut Cantacuzinii? Hai să fim serioși!
Iar cazurile semnalate mai sus nu sunt puține. Sunt sute de astfel de indivizi săraci lipiți pământului care nu au realizat în viața lor nimic și care își dorm somnul de veci în Cimitirul Bellu. Când îi vom strămuta de aici pentru a lăsa locul liber pentru mausoleele miliardarilor? Asta este problema. Când vom pune odată capăt practicilor comuniste care încă mai rezistă în Cimitirul Bellu? Chiar nu înțelegem nici acum, după 23 de ani de la căderea comunismului, că oamenii nu sunt toți egali între ei nici în viață și nici după moarte?
Emil  ȚERMURE

http://universulromanesc.ro/