Mesaje secrete in munții Bucegi

O „carte” enigmatică
Piatra, tăiată așa cum se vede, în forma unei cărți deschise, are o suprafață totală de 1×1 metri și se află pe marginea uneia dintre cărările care duc la Vârful Omu, sus, la 2000 de metri altitudine. Deși poate fi localizată, din motive lesne de înțeles nu îi dăm coordonatele geografice exacte. Nu poate fi observată din potecă, este îndreptată cu fața spre Vârful Guțanu, iar desenul și formulele sunt făcute cu un fel de vopsea luminiscentă. Unul dintre cabanierii din zonă a spus că știe de existența ei, ar fi apărut cu un an în urmă, dar nu știe cine a făcut-o și în ce scop. Alți cabanieri, sau oameni care activează în împrejurimi, nu știu și nu au auzit de ea. Domnul Stan afirmă că nu știe ce înseamnă acele formule și, inițial, a apreciat că desenul reprezintă un pătrat sau un hexagon înscris într-un cerc. Cine ar fi putut face un astfel de desen, însoțit de o simbolistică bizară, într-un astfel de loc? Desigur, poate membrii unor organizații oculte, dar și alpiniștii, topografii, geodezii, militarii, alți oameni care lucrează în zonă. Desenul, ca și formulele respective, sunt scrise clar, fără ștersături, deformări sau tremurături, totul denotă siguranță, fermitate, scopul fiind acela de a transmite un mesaj. Analizând desenul, am ajuns la concluzia că el reprezintă ceva mult mai complicat. Este vorba de un cub aflat într-o sferă, totul proiectat pe un plan orizontal. Argumente:
a) Proiecția unei sfere în plan orizontal apare ca un cerc; b) Proiecția unui cub în plan orizontal poate fi un pătrat sau, dacă este ținut într-un anume mod, poate fi un hexagon; c) Un cub, tridimensional, nu poate fi circumscris într-un cerc, bidimensional, deci, logic, este băgat într-o sferă. Interesant este faptul că, indiferent cum privim lucrurile, un pătrat  circumscris într-un cerc sau un cub aflat într-o sferă, semnificațiile și/sau înțelesurile pot fi extrem de curioase.

Semnificații ezoterice
„Nu te atinge de cercurile mele”, au fost ultimele cuvinte rostite de Arhimede, învățatul grec care a trăit între anii  287 î.Hr.-212 î.Hr. Soldatul roman, însă, nu numai că nu i-a protejat cercurile, dar i-a luat și viața pentru că a îndrăznit să îl atenționeze. Cercul reprezintă spațiul și timpul, fără început și fără sfârșit, eternitatea, infinitul. Universul și lumile lui se nasc, evoluează și dispar după un program ciclic, în care acționează legi care încă ne sunt necunoscute. Sfera, considerată o formă perfectă a Universului, are aceleași înțelesuri și în plus înseamnă echilibru, stabilitate. Conform lui Euclid din Alexandria (325 î.Hr.- 265 î.Hr), în spațiul tridimensional, asemeni celui în care trăim noi, sfera este mulțimea punctelor care se află la distanță egală cu raza sferei față de centrul acesteia. În contextul nostru, sfera este Universul, cu toate „punctele” lui, care pot fi galaxii, sisteme solare, planete etc.  În simbolistica platoniană, cubul este semnul Pământului. Cubul înseamnă armonie, siguranță, refacerea echilibrului, indiferent cum îl arunci revine în poziție stabilă. La fel și pătratul, care este proiecția unui cub în plan orizontal. În desenul respectiv, în urma proiecției, apar și niște triunghiuri. Triunghiul înseamnă gândire superior organizată, atitudini stabile, dar și divinitate sau energie cosmică. Și, parcă pentru ca lucrurile să fie cât mai complexe, în imagine există și un punct, exact în mijlocul desenului. Punctul este locul și/sau momentul de unde începe sau se termină ceva, este centrul, absolutul, dar poate fi și poziția unui corp în spațiu. În desenul nostru, fiind chiar în centrul imaginii, poate însemna locația unei forțe centrale, o inteligență supremă, o lume, o planetă, un sistem, divinitate. Poate fi, însă, și proiecția pe verticală a unei axe în jurul căreia se rotește totul, dând naștere la o ciclicitate, la un început fără sfârșit, o viață fără de moarte, necuprinsul, eternitatea. În jurul lui se găsesc o infinitate de alte puncte, parte ale sferei generale, dar și centre ale lumilor lor. În fine, probabil că acele două litere, x și y, sugerează o axă imaginară, care poate fi, la rândul ei, proiecția unei suprafețe orizontale. Mai clar, x și y ne spun tocmai că hexagonul și cercul din imagine nu trebuie privite ca o reprezentare bidimensională, ele fiind, în realitate tridimensionale sau chiar multidimensionale. Semnul de sus, un fel de „Z” răsturnat și tăiat de un „S”, poate fi o stilizare a lui yin și yang, pozitiv și negativ, motorul existenței, dar poate sugera și că desenul prezintă un sistem cu mai multe dimensiuni care, într-o multitudine nedeterminată de universuri, se multiplică la nesfârșit.

Formule și cifruri
Partea stângă a „cărții” prezintă o înșiruire de cifre, litere, simboluri matematice și câteva semne necunoscute. Numărul „3” poate însemna comuniune, asemănare, dar și comunicare sau unire pentru a rezolva ceva în comun. În cazul nostru, „3D” poate fi interpretat și ca „tridimensional”, referindu-se la lumea noastră. Cifra „4” semnifică  Pământul, corpurile solide, dar și  fețele cubului, pătrate, siguranță, echilibru, existența unei realități incontestabile. Ea se poate referi și la o lume diferită de a noastră. La fel și cifra „5”, care înseamnă claritate, analiză, deschidere către cunoaștere, către nou, către alte dimensiuni spațio-temporale. Șirul de cifre și semne de pe primul rând ne poate spune că lumea noastră tridimensională este „mai mică”, din punct de vedere evolutiv, față de una cu patru, cu cinci sau mai multe dimensiuni. Numărul „6” din imagine înseamnă tact, armonie, protecție pentru cei mai slabi, aici sugerând, probabil, că nimeni nu ne dorește răul și că este vorba de un mesaj pașnic. În fine, cifra „9” înseamnă inteligență, schimbare, evoluție, sensul probabil fiind acela că totul este într-o continuă transformare.

Simboluri matematice și sensuri ascunse
Atât formulele, cât și desenul ne spun ceva ce poate fi demonstrat prin matematica obișnuită. Un spațiu nu poate fi limitat de doar două linii. Pentru a forma o figură plană avem nevoie de trei linii (cifra 3). Atunci când vorbim de structuri materiale solide, spațiale, trei înseamnă lungime, lățime, înălțime, adică așa cum există și cum vedem noi tot ce ne înconjoară. Cea mai simplă formă solidă reprezentată de cifra „3” este cubul, care are o lățime, o lungime și o înălțime. Ambele, cifră și desen, sunt prezente în imaginea de pe piatra misterioasă. Dar lucrurile nu se termină aici. În formulele respective apar și niște simboluri matematice care, în mod curios, ne trimit tot către interpretările de mai sus, fie ele geometrice sau algebrice. Semnul  „<” înseamnă „mai mic”, în cazul nostru putând fi „o lume tridimensională este mai mică decât o lume cu patru dimensiuni, sau cu cinci” sau, altfel spus, există o ierarhie a lumilor din Univers în funcție de structura și gradul lor de dezvoltare. Semnul „=”, egal, se traduce și prin „reprezintă același lucru”, putând avea aici sensul de „seamănăm cu voi”.  „+”, plus, semnul folosit la adunare, este însă și reuniunea disjunctă a mulțimilor, adică, mai simplu, reprezintă și o adunare a unor mulțimi care nu au niciun element comun între ele. Cu alte cuvinte, există lumi diferite între ele, dar care fac parte din același Univers. Semnul  înmulțirii, „X”, este mulțimea tuturor perechilor ordonate, în cazul de față putând însemna că există mai multe lumi tridimensioanale, ca a noastră, 3×3, care sunt inteligente, în continuu progres, vezi explicația cifrei 9.  Mare parte din semnele din fotografie sunt ceea ce se numește „operatori aritmetici”, între aceștia fiind și „*”, asteriscul, un înlocuitor mai sofisticat al lui „X”, semnul înmulțirii, dar care utilizat în informatică și în mecanica cuantică, mai nou, capătă o importanță aparte. El ne duce în lumea spațiilor vectoriale și a mulțimilor, în universuri multiple. În cazul de față, este posibil ca acest semn să ne spună că lumea noastră în trei diemensiuni nu este singulară, mai sunt și altele ca ea, toate făcând parte dintr-un sistem infinit. Un alt semn de pe piatră este  „e”, care înseamnă „implicație”, de exemplu AeB, dacă A este adevărat, real și B este adevărat, dacă voi, lumea voastră este reală, adevărată, și celelalte lumi există cu adevărat, sunt reale. În rândul de jos, în stânga literei „Z” tăiată de un „S” răsturnat, apare un semn care seamănă extrem de bine cu litera grecească „Σ”, sigma. În matematica obișnuită acest simbol înseamnă „sumă…peste…de la…..din”, dar poate fi înțeles și ca „oriunde”, ceea ce aici îi dă sensul „toate formează un tot, totul este un început fără sfârșit”, „totul se află peste tot”. Penultimul rând de jos, 3*3e se termină cu un „69” răsturnat pe orizontală, semnul stilizat al lui Yin și Yang, semnul chinezesc despre care Împăratul Galben (Huangdi), care a trăit în mileniul trei înainte de Hristos, spunea: „Principiul Yin şi Yang constituie baza întregului Univers. El fundamentează totul în procesul creaţiei. Este originea şi sursa vieţii şi morţii. (…) Cerul a fost creat prin concentrarea Yang, de forţa luminii. Pământul a fost creat prin concentrarea Yin, de forţele întunericului”. Simplificând lucrurile, se poate înțelege că la baza existenței întregului Univers stă o forță supremă, care menține un echilibru permanent între „plus” și „minus”, între „lumină” și „întuneric”, între „pozitiv” și „negativ”. Desenul final de pe „pagină” este arhicunoscutul „”,  semn care se traduce prin „fără sfârșit” sau „mai mare decât cel mai mare lucru la care te poți gândi”. Așadar, este probabil să avem în față un mesaj, codificat în trei moduri, geometric, literar și prin simboluri matematice, în care ni se vorbește despre o anume existență din Universul din care și noi facem parte. Dl Stan, care a găsit și fotografiat piatra,  apreciază că mesajul se poate referi la faptul că din anul 2012 lumea noastră trece în a patra dimensiune, fenomen care va genera o vastă schimbare spirituală a ființei umane. Vom fi capabili de telepatie și telekinezie, vom putea călători interdimensional și, în timp, vom folosi energia fotonică, energie care va sta la baza conviețuirii umane. Desigur, citind aceste rânduri, oricine poate spune că am bătut câmpii și că, oricum, toate acestea sunt niște interpretări fanteziste. Aveți dreptate, dar:
a) Piatra cu desenul geometric și formulele respective există realmente. Ea se află undeva în vârful munților Bucegi, într-un loc izolat, puțin umblat, amplasamentul ei fiind total nejustificat pentru transmiterea unui mesaj către un grup mai mare de oameni;
b) Modul de prezentare este unul extrem de elaborat, dovadă că a fost scris de niște ființe inteligente pentru alte ființe inteligente;
c) Cei mai mulți dintre dumneavostră văd această piatră pentru prima dată, prin intermediul revistei noastre, în fotografia făcută de dl. Constantin Stan. Dacă nu ar fi avut loc acest concurs de împrejurări, întreaga poveste ar fi rămas necunoscută;
d) Între fotografiile făcute de prietenul nostru sunt și alte aspecte inexplicabile, ca de exemplu existența unor linii perfect drepte, adânc imprimate în piatră, de parcă ar fi fost făcute cu laserul, dar care se prelungesc și pe alte pietre din jur și chiar pe solul din apropiere, fără să își schimbe  direcția. Vom reveni asupra acestor aspecte. În acest context, vă adresăm tuturor rugămintea de a ne scrie, pentru a aduce cât mai multe lămuriri acestei enigme. Cei care doresc ca părerea lor să fie publicată, sunt rugați să atașeze, în măsura în care pot, o fotografie personală sau alte imagini ajutătoare. Putem publica și materiale fără nominalizări, în situația că ni se cere păstrarea anonimatului. Avem convingerea că există o mulțime de alte întâmplări, care pot completa uriașul puzzle care este misterul munților Bucegi. Vă mulțumim!

Pentru dna Domnita Ratiu

Postat de Ionel Grama

La data de 12/Decembrie/2013, 17:07

Va confirm si aici ca am primit fotografiile facute de dvs cu aceasta „carte de piatra„. Imaginile dvs au ceva in plus fata de cele ale dlui Stan si sunt facute din alt unghi. Va rog, orice amanunte aflati, comunicati-mi-le si mie. Va multumesc.

http://www.lumeamisterelor.com/